Una dintre ciudățeniile vieții publice din România ține de pretenția unor intelectuali de a reprezenta conservatorismul în ciuda dependenței lor de modernitate (pînă la punctul în care nici o cură de dezintoxicare nu-i mai poate salva), în ciuda încrederii lor totale și necondiționate în piața liberă (ca soluție pentru toate relele) și în cultură mai degrabă decît în omul concret și în tradiție, în ciuda ostilității lor declarate față de viața tradițională, față de omul simplu, față de cultura națională și față de toate celelalte lucruri care determină caracterul moral pe care se întemeiază gîndirea conservatoare. Ei sunt conservatori pentru că le place Scruton, nu pentru că le place propriul vecin. Comunitatea conservatorilor români este bula fan-clubului, întreținută prin postări pe Facebook și evenimente livrești la care participă oameni care nu se cunosc și care sunt lipsiți de experiența unei comunități reale.