Modernul îl
percepe pe omul medieval ca pe o ființă brutală, aspră, insensibilă și, în
măsura în care era credincios, redusă mintal. Rezistent la durere și împăcat cu
iminența morții, o viață lungă nu însemna neapărat pentru omul medieval o binecuvîntare.
Dar toată experiența unei vieți amenințată în permanență de molimă, foamete, război
și de abuzurile celor puternici nu l-ar fi putut pregăti pe omul medieval
pentru a rezista torturii stilului de viață modern. Un medieval ar fi înclinat
să creadă că cineva care este nepăsător față de nenumăratele surse de zgomot din jurul lui (aspirator, mașină de spălat, aer condiționat,
muzică, conversații interminabile despre nimic) nu ar putea fi altceva decît un om mort.
Dacă lumea modernă reprezintă apogeul civilizației, atunci epocile barbare reprezintă apogeul umanității.