Cum se explică bucuria permanentă a copiilor? Una dintre explicațiile comune susține că aceasta este reacția firească atunci cînd vezi lumea pentru prima dată. Poate că este o explicație validă. Totuși, se pare că ei au aceeași reacție mai ales cînd văd aceleași lucruri la nesfîrșit. Dimpotrivă, în fața lucrurilor noi copiii mici au un moment de ezitare. Nu cred că sunt încîntați văzînd pentru prima dată un zombi, un vampir sau oricare altă figură demonică precum păpușile Huggy Wuggy oferite de adulții care se străduiesc să-i obișnuiască de mici cu o lume înfricoșătoare. Par să se bucure totuși în fața unor asemenea monstruozități poate mai mult pentru a le îmblînzi și, desigur, pentru a ne face nouă o bucurie.
Înclin să cred că starea de bucurie permanentă a copiilor este determinată nu de faptul că văd o lume nouă, ci de faptul că văd o lume bună, inaccesibilă majorității adulților. Văd lumea făcută bine. O lume făcută bine este o lume făcută cu bucurie în ea și care aduce bucurie. Bucuria este ascunsă în lume, de aceea nu o vedem. Și pentru că nu credem că este o lume făcută bună, nici măcar nu încercăm să îndrăznim să descoperim bucuria ascunsă în ea.
Copiii apar în această lume bună pe care noi nu o mai vedem, apar ca ființe făcute bine. De aceea, ei pot recunoaște bucuria din lume și se pot recunoaște în ea. O demonstrează bucuria din ei.