Deci americanii se duc la vale. Atunci, ce reprezintă Rusia, China și India? Sunt țări care se industrializează și merg înainte. Economia și societatea americană sunt conduse de sectorul financiar; au deplasat planificarea de la guvern la sectorul financiar care trăiește pe termen scurt și, în esență, asigură prosperitatea unui segment de 1% din populație în defavoarea restului de 99%. Pe cînd în Rusia, în China, obiectivul guvernului lor este de a crește prosperitatea generală. Atunci cînd creează bani, nu este pentru a crește prețurile bursiere sau prețurile obligațiunilor sau pentru a salva băncile care au pariat în principal în ce direcție merg ratele dobînzilor sau dacă Bitcoin va crește sau scade. Deci întreaga idee a scopului societății, scopul dezvoltării economice este diferit, iar China, Rusia, chiar Iran, India, arată că ceea ce au făcut este pur și simplu să urmeze calea pe care America, Statele Unite și Germania au mers în secolul al XIX-lea. Este o economie mixtă, ei folosesc guvernul pentru a asigura nevoi de bază, cum ar fi îngrijirea medicală, educația gratuită, în timp ce în America trebuie să te îndatorezi adînc pentru ambele. Falimentul medical este principala cauză a falimentului de aici în prezent. Deci, desigur, atunci cînd guvernul asigură majoritatea nevoilor de bază, angajatorii, angajatorii industriali, nu trebuie să plătească salarii suficient de mari, pentru a acoperi 40% pentru chirie, patru mii de dolari pe lună chirie în New York, sau taxele medicale. Deci, în esență, este un conflict de sisteme economice, iar în cartea mea spun că sistemul economic este în esență capitalism industrial care evoluează în socialism în restul lumii, spre deosebire de capitalismul financiar din Statele Unite.
[…] Occidentul s-a sinucis financiar în esență, este în scădere. Restul lumii se ridică. Ce poți face dacă crezi că ești națiunea unică; reprezinți națiunea pe care toată lumea ar trebui să o admire și care poate controla alte țări, dar cum pot Statele Unite să controleze alte țări în mod diplomatic fără un sector industrial? Și cu un guvern care are o datorie față de băncile centrale străine și un guvern străin cu mult peste capacitatea sa de a plăti? Este mult mai rău decît datoria externă a oricărei țări din sudul globului. Cum naiba poți rezista chiar și după acest septembrie, cînd vei avea țări care datorează în dolari pentru obligațiunile lor, America Latină, Africa, cînd acestea nu își pot permite să plătească dolarii deținătorilor de obligațiuni în dolari dacă vor fi obligate să plătească prețuri mai mari pentru petrol și gaze, alimente și materii prime, prețuri mai mari cauzate de sancțiunile băncilor americane împotriva Rusiei. Oare aceste țări vor rămîne nepăsătoare și vor permite Americii să le forțeze să se sinucidă economic, deoarece propriile lor elite pro-americane, propriii lor Boris Elțîni din America Latină și din alte țări, vor spune „Trebuie să facem ceea ce spun americanii”? Sau vor spune „S-a terminat!”?
[…] Indivizii din sistemul financiar american spun „dacă nu putem face asta, atunci ne vom vinde toate acțiunile și obligațiunile noastre și vom încerca să cumpărăm o poziție investițională în aceste țări și vom miza pe monedele lor în creștere și vom cîștiga bani la cazinoul în care vom transforma aceste economii.” Este mai ușor să faci bani într-o economie care se prăbușește decît într-o economie în creștere. Dacă ești unul dintre cei unu la sută, vei spune „Ei bine, economia Statelor Unite va intra în declin; excelent, vom putea prelua tot felul de companii la prețuri de nimic. Putem să cumpărăm cu siguranță companiile din Germania și Franța, distruse de prețurile în scădere, apoi ne putem face aranjamente noi cu Eurasia în anumite condiții benefice și ne va merge bine.”
[…] Ei bine, cuvîntul pe care Asociația Economică Mondială îl folosește pentru a se descrie este „globalism”, iar globalismul este cuvîntul lor pentru „colonialism”. Pe vremuri se numea „imperialism”. Fiecare țară imperială europeană, Marea Britanie, Olanda, Franța, toate erau globaliste, se întindeau pentru a prelua alte țări. Obiectivul globalismului pentru ei a fost să creeze un sistem colonial prin care să extragă, în esență, toată bogăția coloniilor pentru ei înșiși, desemnînd un client local oligarhic care să conducă în numele lor. Așa că și-au dat seama atunci cînd președintele Biden a folosit un vocabular diferit și a spus „Ei bine, conflictul nu este propriu-zis între globalism și anti-imperialism, ci între Democrație și Autocrație”.
Ceea ce înțelegea el prin democrație este ceea ce ai descris tu, o oligarhie, iar Aristotel a descris modul în care toate democrațiile tind să evolueze în oligarhii, deoarece pe măsură ce averea crește, unii oameni devin mai bogați decît alții și sunt în măsură să preia mass-media publică și sistemul politic. Încă de la Roma, de fapt încă din Grecia antică, așa a fost. Deci, pe de o parte, Occidentul este într-adevăr, Fundația Economică Mondială este un fel de, să spunem consiliu de administrație al economiei occidentale, și toți sunt precum grecii, care obișnuiau să se adune într-una dintre insulele sacre, fie Delos, fie Delphi, acesta este rolul pe care îl are Elveția astăzi.
Ei bine, acum dintr-o dată ceea ce ai este autocrație. Autocrația înseamnă o țară cu un guvern suficient de puternic pentru a împiedica o oligarhie să preia conducerea.
[…] Iar aceste țări sunt suficient de puternice pentru a spune „stai puțin, nu le vom permite SUA să facă bani în detrimentul creșterii noastre pe termen lung, pentru că dacă nu avem o creștere pe termen lung, înseamnă că nu ne vom putea menține apărarea împotriva Occidentului colonialist globalist. Vrem să creștem, nu vrem să lăsăm ceea ce președintele Clinton se aștepta să se întîmple, să lăsăm bancherii Goldman Sachs să intre în China, să acorde credite companiilor industriale chineze, să le punem să emită acțiuni, să cumpere majoritatea acțiunilor și să ajungă să-i facă Chinei așa cum a făcut America în Rusia sub Elțîn prin privatizarea materiilor prime.
Țările eurasiatice spun „Nu, nu îi vom lăsa pe occidentali să ocupe zonele noastre strategice. Nu ne vom privatiza căile ferate, sistemul nostru școlar, pămîntul și monopolurile noastre naturale de bază pentru ca indivizii să realizeze extragerea unei rente economice din ele. Vom face ca utilitățile publice să ne facă economiile să fie productive cu niște costuri atît de mici astfel încît industriile noastre să poată vinde peste prețurile din Vest, unde sunt ocupați să privatizeze totul.” Prin privatizare, Occidentul transformă totul într-o economie cu costuri ridicate. Restul lumii care rezistă privatizării nu are monopolul asupra rentei, nu trebuie să includă nici măcar costul de producție în îngrijire medicală, școlarizare, practic le furnizează fie gratuit, fie cu reducere. Exact așa s-au îmbogățit Statele Unite în secolul al XIX-lea, oferind sprijin guvernamental pentru industrializare.
Alte țări fac asta, așa că avem de-a face cu... America le-a spus întotdeauna altor țări „Faceți cum spunem noi, nu cum am făcut noi”, iar cînd acele țări fac exact ceea ce am făcut și noi, le acuzăm de autocrație.
[…] Ideea Occidentului de a lucra cu China și Rusia este să cumpere controlul financiar al economiei lor, transformînd toate activele lor, sistemul lor școlar, sistemul lor de căi ferate, sistemul lor de apă în active care produc rentă, dar aceste țări nu acceptă. Deci ideea Occidentului de a lucra împreună nu este ideea restului lumii de a lucra împreună. Celelalte țări își dau seama că este o afacere unilaterală în care nu au decît de pierdut.
(Fragmente dintr-un interviu acordat de economistul Michael Hudson lui Andrei The Saker. Traducere de Gh. Fedorovici. Textul integral al interviului la https://www.unz.com/mhudson/interview-with-andrei-the-saker/)