Dacă o explozie la Centrala nucleară de la Zaporojie va duce la o catastrofă nucleară, vina va aparține Rusiei chiar dacă nu armata rusă a cauzat-o în mod direct, din simplul motiv că trupele rusești se află acolo. Direct sau indirect, Rusia va fi responsabilă de un asemenea dezastru. Dar cînd în conflictul din Ucraina este implicată și o putere mondială care a lansat două bombe atomice asupra unui adversar deja învins doar pentru a vedea ce se întîmplă, putem presupune că o asemenea putere ar putea lua în calcul un asemenea deznodămînt. Vorba aia, “It’s not personal. It’s strictly business”. Iar cînd această putere mondială și-a asumat misiunea de a răspîndi libertatea și democrația în lume, ar fi timpul să ne preocupăm mai puțin de pastilele de iod și să căutăm mai degrabă Ceaslovul și Psaltirea și să ne spovedim și să ne împărtășim neîntîrziat.
Dacă o explozie nucleară gravă ar fi avută în vedere ca soluție pentru un sfîrșit avantajos al războiului din Ucraina, ea va fi lansată. Sfîrșit avantajos înseamnă profitabil din toate punctele de vedere, nu doar militar, ci și economic și mai ales moral, spulberînd astfel pretențiile Rusiei de a opune o rezistență morală în războiul cultural împotriva Vestului corupt. Reprezentarea Rusiei ca rău absolut ar fi confirmată (chiar dacă Rusia nu ar fi responsabilă direct pentru explozie) și astfel ar fi obligată moral să cedeze oricărui șantaj economic în timp ce va fi obligată să se dezarmeze nuclear; criza care va afecta Europa va elimina practic UE din competiția economică, oferind Statelor Unite șansa unei reveniri economice comparabilă cu cea de după sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Din fericire pentru europeni, deocamdată continuarea războiului pare să fie mai profitabilă pentru regimul politic actual din SUA decît încheierea lui (printr-o „soluție” atît de cumplită):
„Statele Unite, asistate de unii dintre aliații săi, au devenit dependente de război ca scuză pentru eșecurile interne, folosit și ca înlocuitor al diplomației pentru soluționarea disputelor internaționale. Casa Albă își descrie în mod ipocrit rolul de «conducere globală» sau de menținerea a unei «ordini internaționale bazată pe reguli» sau chiar de a apăra «democrația împotriva autoritarismului». Dar, în același timp, administrația Biden tocmai a încheiat o evacuare eșuată care a pus capăt unei ocupații de douăzeci de ani a Afganistanului. Fără să învețe nimic din episodul Afganistan, acum există trupe americane prezente ilegal în Siria și Irak, iar Washingtonul plănuiește să atace Iranul din cauza afirmațiilor false făcute de Israel că iranienii produc o armă nucleară. Nici Siria, nici Irakul, nici Iranul nu amenință în vreun fel Statele Unite, la fel cum rușii nu i-au amenințat pe americani înainte de intervenția de schimbare a regimului în Ucraina, începînd cu 2014, cînd SUA au aranjat răsturnarea unui guvern care era prietenos cu Moscova. SUA au început, de asemenea, să preseze NATO pentru a începe să analizeze pașii de urmat pentru a face față presupusei amenințări chineze.”
(Philip Giraldi, “The All-American Lie Factory. Government and the media work together to promote war on Russia”, https://www.unz.com/pgiraldi/the-all-american-lie-factory/)