Normalitatea are două categorii de adversari: pe de o parte sunt cei care cunosc normalitatea dar o urăsc și, din acest motiv, se străduiesc să deformeze percepția normalității prin pretenția redefinirii normalității, iar pe de alta sunt cei care, pentru că nu au cunoscut-o niciodată, își închipuie că normalitatea s-ar regăsi în utopia legionară, comunistă sau liberală. De aceea, o ortodoxie care-și întemeiază respingerea neomarxismului pe „mărturia” legionară sau pe principiile liberalismului nu face decît să contribuie, prin redefinirea tradiției ortodoxe, la realizarea proiectului noii normalități.