Proiectul societății deschise constituie o amenințare mai mare la adresa creștinismului decît cea reprezentată de proiectul comunismului: comunismul limitase manifestarea publică a credinței creștine, sorosismul transformă credința creștină în opusul ei, adică în umanism. În România, sorosismul a profitat de blocajele afective și intelectuale ale anticomunismului, încurajînd discret în acest sens mai ales nostalgiile legionare, pentru a se propune ca singura reacție legitimă în fața tendințelor autoritariste ale unor lideri asociați cu comunismul. Sorosismul s-a folosit însă nu doar de foștii comuniști și de proaspetele voci liberale pentru a produce deschiderea („glasnost”), ci și de noii lideri „anticomuniști” din BOR.