Prima dată am întîlnit privirea de neom la securiștii înșirați pe Bulevardul Magheru și pe Calea Victoriei înainte de 1989. A doua oară la colegii de la secția de Teologie Pastorală și la profesorii de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București pe care am frecventat-o în perioada 2001-2005. A treia oară . . . a treia oară o tot întîlnesc de cîțiva ani de fiecare dată cînd ies din casă.
Privirea de om mai poate fi surprinsă pe la unii dintre credincioșii prezenți la slujbele Bisericii, dar și aici începe să se stingă pe măsură ce se răspîndește întunericul.