La școala gimnazială din apropierea locuinței mele, festivitatea începutului și sfîrșitului de an școlar este marcată prin melodia „We Are the Champions” a formației Queen. Indiferent dacă acest imn motivațional este difuzat înainte sau după „Deșteaptă-te române”, nu mă îndoiesc că pentru o parte semnificativă dintre părinți și elevi melodia trupei Queen constituie o variație reconfortantă în raport cu momentul stînjenitor al ascultării imnului național.
Avînd în vedere că ideea de campion se asociază cu cea de performanță și de victorie, se pare că alegerea melodiei „We Are the Champions” pentru inaugurarea noului an școlar este inevitabilă. Desigur, întrucît victoria înseamnă astăzi succes, cu atît mai remarcabil cu cît nu a implicat vreun efort, ci doar o combinație, putem renunța la asocierea performanței cu victoria și a victoriei cu meritul. Rămînem așadar doar cu succesul, ceea ce înseamnă că importantă este media, nu cît i-a costat pe părinți faptul că ai fost singurul elev din clasă căruia i s-a permis să copieze la teste atunci cînd s-a întîmplat să nu mai ai aibă timp și pentru învățat.
Cu toate acestea, nu cred că cei de la Queen aveau în vedere succesul în viață în general (pe fața B a discului single lansat în 1977 este melodia „We Will Rock You”, ambele piese selectate din LP-ul „News of The World” din 1977) și cu atît mai puțin o victorie asupra propriilor neputințe. Atunci cine sunt campionii din melodia lui Queen și în ce constă victoria lor?
Campionii, my friends, nu sunt toți cei care luptă; nu sunt nici măcar cei care luptă pînă la capăt. Campionii sunt cei care luptă pînă la capăt deși – sau pentru că – au fost acuzați pe nedrept: „I've paid my dues/ Time after time/ I've done my sentence/ But committed no crime”, recunoaște Mercury în propria lui versiune a lui „My Way” (https://americansongwriter.com/queen-champions/).
Campionii nu sunt doar inocenți, ci sunt acei inocenți hotărîți să conteste crima care le-a fost atribuită pe nedrept. Misiunea „campionilor” nu este o simplă urmărire a succesului personal („I've taken my bows/ And my curtain calls/ You brought me fame and fortune/ And everything that goes with it/ I thank you all”), ci provocarea adresată neamului omenesc: „But it's been no bed of roses/ No pleasure cruise/ I consider it a challenge before/ The human race/ And I ain't gonna lose”.
Provocarea este această vină atribuită în mod nedrept. Campionii nu au de gînd să renunțe pentru că sunt nevinovați. Singurul mod prin care-și pot dovedi nevinovăția este să lupte pînă la sfîrșit: „We are the champions, my friends/ And we'll keep on fighting till the end”.
Colaborarea dintre BOR, MEN și diverse fundații dedicate transformării societății într-una deschisă și a minții într-o mentalitate deschisă (https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/comunicat-al-manastirii-sihastria-putnei/) pare să-și propună să transforme populația școlară a României într-una de campioni (iar campionii în regine). Toate lumea o dorește: elevii, profesorii, părinții, clerul ortodox. Și, bineînțeles, Freddy Mercury.