[…] Întrebarea este cine va controla statul? Va fi statul condus de lideri angajați în planificarea pe termen lung cu privire la modul de a face economia mai productivă și de a ridica nivelul de trai, sau va fi preluat de o oligarhie financiară care dorește să crească costurile și dezindustrializarea?
În urmă cu 2.500 de ani, Aristotel spunea că multe sisteme economice și constituții care erau considerate democrații erau de fapt oligarhii. Asta cu siguranță este valabil și astăzi. Oligarhiile se numesc democrații. Președintele Biden spune că lumea se împarte în două acum: democrație versus autocrație. Autocrația este în SUA. Aceasta este oligarhia. Democrație este un cuvînt confuz. Democrația politică nu a fost eficientă în supravegherea oligarhiei economice, deoarece, așa cum spunea Aristotel, democrațiile tind să evolueze în oligarhii și se transformă în aristocrații ereditare.
Singurul contra exemplu din istoria timpurie a ceea ce America numește autocrație sau ceea ce Karl Wittfogel a numit „despotism oriental” a fost practica anulării datoriilor din Orientul Apropiat. Fiecare nou conducător din Orientul Apropiat începea domnia cu o anulare a datoriilor, cu un registru curat. Ei eliberau servitorii legați prin contract, anulau datoriile și înapoiau pămîntul confiscat foștilor deținători pentru a preveni dezvoltarea unei oligarhii. Civilizația din secolele III-I î.Hr. – toate culturile non-occidentale, mergînd pînă în India și China – încearcă să împiedice dezvoltarea unei oligarhii comerciale și financiare.
Occidentul nu a făcut asta. El nu avea nici o tradiție de registru regal curat, iar cînd au avut propriile lor revoluții în Grecia, aveai așa-numiții tirani. Adică, reformatorii, cei care au răsturnat aristocrația închisă, au anulat datoriile și au redistribuit pămîntul. Ei au făcut exact ceea ce a făcut Orientul Apropiat și au catalizat democrația în Grecia. Au fost cheltuieli de infrastructură în Grecia antică în secolele al VII-lea și al VI-lea î.Hr. În secolele al III-lea și al II-lea î.Hr., grecii spuneau că atunci cînd oligarhia a preluat controlul, un reformator era cineva care caută tirania. Atunci tirania a căpătat o conotație proastă, precum „socialismul” de astăzi.
[…] Cînd președintele Biden compară democrația cu autocrația, el vrea ca America să lupte împotriva oricărei țări – Rusia, China – care nu își privatizează domeniul public, așa cum făceau Thatcher și Reagan. Biden definește o autocrație ca fiind o țară care nu privatizează și nu face o piață liberă pentru ca rentierii să o preia. Idealul neoliberalismului american este ceea ce americanii i-au făcut Rusiei sub Boris Elțîn: să ia toate bunurile publice, minele de nichel, petrolul, gazele și pămîntul și să le dea managerilor să le înregistreze în nume propriu. Rezultatul a fost că Rusia a pierdut mai multă populație ca urmare a privatizării neoliberale decît a pierdut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, așa cum îi place președintelui Putin să amintească. Acesta este întregul cadru al cărții mele (The Destiny of Civilization: Finance Capitalism, Industrial Capitalism or Socialism), unde încerc să clarific ce este democrația, ce este autocrația și ce este socialismul.
[…] Cînd fraudele ipotecare au atins apogeul în 2008, președintele Obama s-a grăbit să promită că va reduce datoriile ipotecare riscante (junk mortgage debts) la valoarea reală de piață a locuințelor cumpărate de victimele fraudei bancare și că va aduce plățile ipotecare în conformitate cu chiria curenta. De îndată ce a fost ales, Obama i-a invitat pe bancheri la Casa Albă și a spus: „Nu vă faceți griji. Sunt singurul tip care stă între voi și gloata cu furci. Am spus chestiile alea doar pentru a fi ales. Sunt de partea voastră.” El a trecut la evacuarea a șapte sau opt milioane de familii americane. Obama nu numai că nu a redus datoriile, dar a început relaxarea cantitativă care a oferit nouă trilioane de dolari pentru a susține piața imobiliară, piața de valori și piața de obligațiuni, astfel încît băncile și procentul de 10% de rentieri bogați din economia americană nu au pierdut niciun ban.
Rezultatul a fost că ratele americane de proprietate au scăzut de la 69% la 50%. America este transformată dintr-o economie de casă de clasă mijlocie într-o economie de moșier. Ne întoarcem în secolul al XIX-lea, inclusiv la moștenirea feudalismului. Spre asta ne îndreptăm, ca politică oficială a guvernului. Încă mai avem un guvern puternic, dar rolul guvernului este acum să execute datoriile, nu să le reducă, iar cele mai serioase datorii din prezent sunt de fapt datorii internaționale. Și, bineînțeles, datoriile internaționale nu pot fi plătite de o singură națiune. Care este vehiculul pentru a anula datoriile țărilor din sud, cum ar fi Argentina, care se află acum într-o altă criză cu Fondul Monetar Internațional (FMI). Criza argentiniană, Sri Lanka – toate acestea vor caracteriza Sudul Global prin această scădere, ca urmare a creșterii prețurilor la energie la petrol și gaze, creșterea prețurilor la alimente și scurgerea capitalului către SUA pe măsură ce își majorează rata dobînzii. Dacă țările trebuie să plătească mai mult pentru alimente și energie, cum își pot permite să își plătească datoriile externe? Este necesar să existe o nouă organizație internațională care să sponsorizeze acest lucru. Este ceea ce au spus atît președintele Putin, cît și președintele Xi: vom crea o bancă BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) ca alternativă la Banca Mondială și la FMI și aceasta va trebui să însoțească o nouă instanță de justiție mondială. Vom oferi o altă filozofie de operare pentru această bancă: principiul este că nicio țară nu ar trebui să fie obligată să-și coboare nivelul de trai, să falimenteze și să-și privatizeze domeniul public pentru a plăti datorii externe. Dacă o țară nu își poate plăti datoria, este un împrumut neperformant și, așa cum persoanelor fizice și corporațiilor li se permite să declare faliment, țările ar trebui să poată declara falimentul.
Acestea sunt în principal datorii dolarizate. Chiar dacă nu sunt datori SUA, ei sunt adesea datori propriilor oligarhii. Majoritatea datoriilor în dolari din Brazilia sunt deținute de brazilieni. Majoritatea datoriilor în dolari ale Argentinei sunt deținute de argentinieni bogați, deoarece nimeni altcineva nu își va asuma riscul să nu plătească. Dar brazilienii spun că noi conducem președinția, băncile centrale și, mai ales, conducem poliția: dacă cineva vrea să anuleze datoriile, îl vom omorî.
Violența a mers întotdeauna mînă în mînă cu marea finanță încă de la Roma, prin imperiile spaniol, englez și francez. Avocații anulării datoriilor, de la Catilina la Iulius Cezar, au fost asasinați. Au fost cinci secole de asasinate ale senatorilor și reformatorilor romani care doreau să reducă datoria. SUA se angajează astăzi în practici similare. Deci ai dreptate să pui datoria în context politic. Care este vehiculul pentru a supraveghea anularea datoriilor, cînd în aproape fiecare economie occidentală, oligarhiile – adesea oligarhii creditoare – au preluat controlul asupra guvernului, ca în SUA, prin finanțarea alegerilor și prin politica dominantă. Acest lucru este unic în civilizația occidentală. Au existat întotdeauna imperii consolidate prin exploatarea coloniilor. Astăzi nu spunem că America este implicată în colonialism; spunem că America este un lider al globalizării, care este un eufemism pentru colonialism, în special, colonialismul financiar care îndatorează alte țări, folosind asta ca pîrghie pentru a-și privatiza domeniul public, utilitățile, resursele naționale și elementele valoroase din diferite țări.
[…] Democrații au fost, de la bun început, partidul rentierilor, partidul anti-Laburist, așa cum sunt astăzi. Ei au fost sponsorii Wall Street, spre deosebire de republicani, care pînă în anii 1970-1980 reprezentaseră capitalismul industrial protejîndu-se de rentieri.
Privind la începutul secolului al XX-lea, vezi diferitele drumuri care ar fi putut fi parcurse și îți dai seama că existau multe alternative și că nu este nimic natural în modul în care este structurată economia de astăzi. Economiștii spun că acesta este rezultatul luptei darwiniste pentru existență și asta este piața liberă și nu există nicio alternativă, așa cum spunea Margaret Thatcher. Dar existau o mulțime de alternative în anii 1890, cînd lumea părea să se îndrepte către socialism sub o formă sau alta, în special socialismul marxian dominat de clasa salariată care urma să fie socialismul democratic. În schimb, avem socialismul oligarhic în SUA, iar capitalismul de stat oligarhic efectiv nu este capitalism de stat. Gîndiți-vă la politica Americii ca la neo-feudalism de stat, deoarece scopul statului este de a proteja renta din domeniul finanțelor, al imobiliarelor, din petrol, minerit și resurse naturale. Ideea Administrației Biden – într-adevăr atît a Partidului Republican, cît și a Partidului Democrat – este că, deoarece America și-a mutat industria și producția în Asia pentru a scădea salariile aici, cum pot americanii să continue să obțină standarde de viață ridicate, dacă nu produc materii prime sau manufactură? Cum poate fi America o societate postindustrială, care se îmbogățește din rentă economică și dobînzi și profituri plătite de țări străine? Cum poate America să se îmbogățească fiind un parazit? Aceasta a fost o problemă pe care a avut-o Imperiul Roman și știm ce s-a întîmplat cu Imperiul Roman. A fost o problemă pe care a avut-o Imperiul Britanic și știm ce s-a întîmplat și cu el: nu se poate face. Această încercare de a transforma America într-o societate post-industrială înseamnă o societate neo-feudală care caută rentă, tratînd restul lumii ca pe o colonie în contextul globalizării. Cum poate funcționa asta? Ei bine, nu funcționează. Războiul lui Biden, războiul NATO împotriva Rusiei în Ucraina este catalizatorul care împarte lumea în două. De aceea, secretarul de stat Anthony Blinken a spus că războiul din Ucraina face parte dintr-un proces care va dura cel puțin două decenii, pentru că este nevoie de timp pentru ca lumea să se despartă într-un Occident neo-feudal și o Asie productivă, practic socialistă, sau o Asie industrială capitalistă și socialistă și Eurasia, împreună cu mare parte din Sudul global.
(Vezi textul integral al interviului la https://www.unz.com/mhudson/the-destiny-of-civilization-an-interview/. Traducerea fragmentului de Gheorghe Fedorovici)