Liniștea nu dispare din om. Omul pleacă din liniște atunci cînd își pierde locul.
Pierderea locului este trăită ca golire. Omul dislocat este un om golit de liniște.
Omul golit
încearcă să-și umple golul prin cuvinte, cîntece și gesturi fără nimic
înăuntru. Mai precis, omul golit încearcă să-și umple pierderea prin uitare. Însă drama omului golit este că poate uita totul, mai puțin faptul că a uitat. Oricît de mult s-ar goli, omul nu va putea scăpa niciodată de sentimentul că ceva ar trebui să fie în el, că el ar trebui să fie undeva anume.