Notă introductivă:
Impresia mea este că regretatul papă Benedict XVI s-a înțeles atît de bine cu instabilul papă Francis pentru că amîndoi înțelegeau la fel de prost situația spirituală a omului occidental de astăzi (o limitare împărtășită de altfel de liderii ortodocși din România). Este adevărat că Ratzinger vede riscurile și amenințările reale acolo unde Bergoglio vede doar binecuvîntarea lui Dumnezeu, însă în cele din urmă Ratzinger sfîrșește acolo unde Bergoglio a fost în permanență, în încercarea de a aduce omul în Biserică indiferent de credința sau necredința lui. Este adevărat că Dumnezeu a venit și a murit pentru a ne împăca cu El în ciuda vrăjmășiei noastre (Romani, cap. 5; II Corinteni, cap. 5; Coloseni, cap. 1). Însă împăcarea adusă de Fiul ne împacă efectiv doar în unirea noastră cu El prin care răspundem unirii Lui cu noi.
Într-o prelegere care pare să fie susținută în 1958, întitulată „The New Pagans and the Church” (https://www.catholiceducation.org/en/religion-and-philosophy/catholic-faith/the-new-pagans-and-the-church.html), Ratzinger deplînge apariția și răspîndirea unui nou păgînism în Biserică, însă consideră că noul păgîn, care formal pare creștin, ar putea din perspectiva lui Dumnezeu să-i reprezinte pe săracii, neputincioșii, orbii şi pe șchiopii din parabola celor chemați la ospăț ( Luca 14, 15-24), în timp ce creștinii responsabili ar putea fi foarte bine reprezentați de cei invitați la cină, dar care aveau altceva mai important de făcut în momentul acela. Deși este posibil ca unii dintre creștinii practicanți să considere că locul lor la masa Domnului este asigurat și că pot veni să se așeze oricînd vor ei, nu cred că invitații din seria următoare (săracii, neputincioșii, orbii şi pe șchiopii) îi reprezintă cu adevărat pe creștinii păgîni așa cum propune Ratzinger. Pentru că acești creștini secularizați împreună cu cei păgînizați au făcut din lume o Biserică mai bună și din egalitate, progres și dreptate socială o evanghelie mai bună. Orbii și șchiopii spirituali de astăzi nu numai că refuză să-și recunoască infirmitatea, ci urmăresc ca toată lumea să fie oarbă și șchioapă spiritual. Invitația la cină li s-ar putea părea ofensatoare cîtă vreme nu este făcută de pe poziții de egalitate. La fel de bine, este posibil ca nici ei să nu răspundă invitației, fiind deja ocupați cu propria lor cină globală.
La rîndul lui, papa Francis este în mod evident incapabil să vadă că Biserica Catolică merge exact în această direcție umanist-seculară. Total orbit de umanitarismul său, Francis ignoră pînă și mesajele explicite formulate de apropiații săi.
Cu ocazia celebrării Sf. Paști la Vatican în 2021, papa Francis a invitat la Vatican un grup de catolici transgender (indivizi care cred că își pot alege o altă identitate de gen decît cea biologică primită prin concepție; întrebarea este cum poate fi creștin un individ transgender, avînd în vedere că din perspectivă creștină toate atributele noastre, inclusiv genul, sunt daruri legate de o anumită vocație dăruită ea însăși de Dumnezeu odată cu existența noastră?) pentru a primi, pe lîngă binecuvîntarea papală, vaccinul anticovid (https://religionnews.com/2021/07/02/at-easter-pope-francis-invited-transgender-group-to-vatican-to-receive-covid-19-vaccine/). Cu această ocazie, Andrea Conocchia, preotul care slujea acestei comunități transgender a afirmat: „A fost cu adevărat Paște”, numind ocazia „o zi a vieții și a învierii”. Papa Francis a confirmat această interpretare a vaccinării ca înviere: „Viața este viață și trebuie să iei lucrurile așa cum vin. Asta este ceea ce Iisus ar face astăzi” (https://religionnews.com/2021/07/02/at-easter-pope-francis-invited-transgender-group-to-vatican-to-receive-covid-19-vaccine/).
Însă în opinia liderilor catolici care-i împărtășesc viziunea umanitaristă și se străduiesc să reducă creștinismul la acest umanitarism, Iisus ar face mult mai mult: și-ar reface mesajul, iar evangheliștii de astăzi ar rescrie Scriptura. O fac deja.
Măicuța argentiniană Mónica Astorga Cremona pare motivată de cele mai creștine sentimente de ospitalitate și milostenie față de comunitatea LGBT, organizînd un complex misionar special pentru indivizii din această mișcare: „Visul meu a fost ca persoanele transsexuale să aibă o casă decentă. Pentru că nu le oferim această oportunitate. Ei nu au dreptul la nimic.” (https://religionnews.com/2020/08/25/pope-francis-encourages-nun-helping-trans-community-in-argentina/). Papa Francis este un vechi prieten și susținător al Maicii Astorga, care declara: „Uneori îl întreb ce să fac cînd cineva îmi spune ceva groaznic, iar el îmi spune mereu: Cum i-a fost lui Iisus, mai ușor sau mai greu? Pe vremea lui Iisus, leproșii au fost respinși în același mod”. Comparația dintre leproși și transsexuali îi aparține lui Francis, iar pentru catolicii inspirați de Maica Tereza, probabil că asocierea îi ajută să le slujească indivizilor din mișcarea LGBT cu mai multă iubire.
Însă potrivit lui Astorga, ospitalitatea față de comunitatea LGBT, promovată de Papa Francis, nu este suficientă: „Încă mai este un drum care ne stă înainte în Biserica noastră iubită”, a spus ea. „Este nevoie să interpretăm Evanghelia. Este nevoie de formare și informare. Dar cred că pas cu pas mergem înainte.” (https://religionnews.com/2020/08/25/pope-francis-encourages-nun-helping-trans-community-in-argentina/).
Însă leproșii erau excluși din comunitate pentru că erau contagioși, nu pentru că erau urîți. Iar Hristos nu i-a reprimit în comunitate ca leproși, ci i-a vindecat mai întîi. Cineva care trăiește încălcînd în mod conștient cuvîntul lui Dumnezeu nu este un marginalizat, ci un individ care trăiește deja în iad. Sora Astorga a înțeles acest lucru mai bine decît Francis și de aceea dorește reinterpretarea Scripturii. În acest fel, creștinii păgîni și cei seculari împiedică salvarea celor căzuți, făcîndu-i să creadă sau confirmîndu-le ceea ce ei cred deja, și anume, că iadul poate fi transformat în rai. Nu-ți trebuie decît, vorba aia, intenții bune.
În continuare am tradus cîteva pasaje din prelegerea lui Ratzinger amintită deja, „The New Pagans and the Church”, în care teologul catolic scoate la lumină cîteva trăsături importante ale noilor păgîni. Observațiile lui ne pot ajuta să înțelegem mai bine cîteva diferențe esențiale dintre lumea veche și lumea de astăzi, dintre creștinismul tradițional și cel actual, dintre păgînismul din trecut și cel din prezent. Mai ales, ne ajută să înțelegem că dacă în trecut Biserica era alcătuită din păgîni convertiți la creștinism, astăzi ea este alcătuită din creștini convertiți la păgînism. Spre deosebire de vechiul păgînism, noul păgînism este născut în Biserică și transformă Biserica, împiedicînd-o să-și împlinească misiunea și refuzîndu-i astfel lumii șansa salvării.
(Gheorghe Fedorovici)
*
Joseph Ratzinger: Noii Păgîni și Biserica
Potrivit statisticilor religioase, vechea Europă este încă o parte a pămîntului care este aproape complet creștină. Dar aproape că nu există un alt caz în care toată lumea știe la fel de bine ca aici că statistica este falsă: această așa-zisă Europă creștină a devenit de aproape patru sute de ani locul de naștere al unui nou păgînism, care crește constant în inima Biserica și amenință că o subminează din interior. Forma exterioară a Bisericii moderne este determinată în esență de faptul că, într-un mod cu totul nou, ea a devenit Biserica păgînilor și devine în mod constant tot mai păgînă. Ea nu mai este, așa cum a fost cîndva, o Biserică formată din păgîni care au devenit creștini, ci o Biserică a păgînilor, care încă se numesc creștini, dar de fapt au devenit păgîni. Păgînismul rezidă astăzi în Biserica însăși și tocmai aceasta este caracteristica Bisericii zilelor noastre și a noului păgînism, astfel încît este vorba de un păgînism în Biserică și de o Biserică în a cărei inimă păgînismul este viu.
Prin urmare, în această privință, nu trebuie vorbit despre un simplu păgînism, care în ateismul răsăritean a devenit deja un puternic dușman împotriva Bisericii și ca nouă putere anticreștină se opune comunității credincioșilor. Cu toate acestea, referitor la această mișcare, nu trebuie uitat că ea își are particularitatea în faptul că este un păgînism nou, și deci, un păgînism care s-a născut în Biserică și a împrumutat de la ea elementele esențiale care îi determină definitiv forma exterioară și puterea ei. Ar trebui să vorbim mai degrabă despre fenomenul mult mai caracteristic al timpului nostru, care determină atacul real împotriva creștinului, purtat din păgînismul însuși existent în interiorul Bisericii, din „urîciunea pustiirii, stînd unde nu se cuvine” (Mc 13,14).
Faptul că astăzi, chiar și avînd în vedere o evaluare optimistă, cu siguranță mai mult de jumătate dintre catolici (aici ne gîndim doar la Biserica noastră) nu își mai „practică” credința, nu trebuie explicat clar în sensul că acest număr mare de catolici non-practicanți ar trebui pur și simplu numiți păgîni. Este încă evident că ei nu mai îmbrățișează pur și simplu credința Bisericii, ci că fac o alegere foarte subiectivă, alegînd din Crezul Bisericii lucrurile de care au nevoie pentru a-și modela propria viziune asupra lumii. Și nu poate exista nici o îndoială că cei mai mulți dintre ei, din punct de vedere creștin, chiar nu ar trebui să se mai numească credincioși, ci că urmează, mai mult sau mai puțin, o filozofie seculară.
Ei afirmă într-adevăr responsabilitatea morală a omului, dar aceasta se bazează pe considerații pur raționale și este limitată de acestea. […] Așadar, omul modern de astăzi, cînd întîlnește pe altcineva oriunde, poate presupune cu o oarecare certitudine că acesta are certificat de botez, dar nu și că are o viziune creștină. Prin urmare, el trebuie să presupună drept stare normală de fapt lipsa de credință a aproapelui său. Acest fapt are două consecințe importante: pe de o parte, include o schimbare fundamentală în structura Bisericii; și, pe de altă parte, a produs o schimbare esențială a conștiinței creștine de partea creștinilor care au mai rămas credincioși. Aceste două fenomene vor fi clarificate mai detaliat în această prelegere.
(Selecție și traducere de Gheorghe Fedorovici. Textul integral al prelegerii la https://www.catholiceducation.org/en/religion-and-philosophy/catholic-faith/the-new-pagans-and-the-church.html)