Investitorii în pensiuni agroturistice au înțeles că locuitorul orașului inteligent nu poate supraviețui raiului virtual decît în măsura în care se poate regăsi într-o lume naturală. Din păcate, cele cîteva zile pe an petrecute de omul de la oraș într-un sat sau la o pensiune izolată, mai mult sau mai puțin artificiale, rămîn folositoare doar ca o cură de dezintoxicare, însă este greu de presupus că l-ar putea ajuta să se regăsească pe cel care nu mai are nimic înăuntru. Desigur, nici un om nu se poate obișnui cu stingerea sufletului pînă într-acolo încît să nu-i mai simtă lipsa. De aceea, unii dintre noi se consolează cu urmele lăsate de suflet cîndva, în timp ce alții încearcă să-și proiecteze un suflet pe baza emoțiilor care le-au mai rămas.
Există ocupația de agricultor sau de fermier, dar nu și ocupația de țăran. A fi țăran nu este o ocupație, este o vocație. Vocația corespunde unei disponibilități a sufletului și sunt tot mai convins că sufletul omului este țărănesc. A fi țăran este o formă de locuire în lume.
Din același motiv nu există
nici ocupația de orășean. Nu pentru că ar exista o vocație corespunzătoare
acestui tip de locuire, ci pentru că orașul actual se substituie lumii. Este o
nelume pregătită neomului și un sistem prin care omul este transformat în neom. Locuirea în orașul inteligent este opusul locuirii, după cum atributul de orășean nu mai poate fi înțeles ca vocație, ci ca o funcție a orașului.
Contrar aparențelor, noul model de oraș nu este secular, chiar dacă este anticreștin. Orașul inteligent este un oraș magic, adică un loc care permite realizarea magiei. Prima condiție pentru ca magia să funcționeze este ca cei care o folosesc să fie lipsiți de suflet. Magia nu transformă în primul rînd realitatea. În primul rînd îl transformă pe om.
Scopul tehnologiei moderne nu este înlesnirea muncii, ci eliberarea omului de muncă. Pedeapsa dată lui Adam pentru neascultare, de a se hrăni doar prin osteneală din roada pămîntului și de a-și mînca pîinea în sudoarea feței (Facerea 3, 17-19) avea să fie ridicată prin Fiul lui Dumnezeu, Pîinea Vieții (Ioan, capitolul 6); dar între aceste două pîini, va apărea în permanență pînă la sfîrșitul veacurilor ispita pîinii magice, a pietrei (sau plasticului) prefăcute în pîine (Matei 4, 3; Luca 4, 3). Magia este o putere neomenească pe care numai neomul o poate dori și folosi.