Singurul motiv pentru care statutul României de colonie a SUA nu este recunoscut oficial este pentru a-i împiedica pe români să ceară cetățenia țării de care aparțin de fapt. Românii transilvăneni care ar prefera ca vestul țării să intre mai repede în componența Ungariei au din acest punct de vedere mai multă dreptate decît populația din restul teritoriului, care acceptă să fie un dominion american sau UEuropean dar fără a beneficia de drepturile implicate de această formă de guvernare.
Ideea e că nu are sens să ne comparăm cu state libere precum Bulgaria sau Albania de vreme ce facem parte din altă categorie. Problema este că nu știm exact din care categorie.
În primul rînd, deși România nu mai este de multă vreme un stat liber și suveran, nu știm ce este. De aceea, ar trebui să cerem să ni se spună clar dacă am fost reduși la un dominion, o colonie, un protectorat sau un teritoriu sub mandat, iar dacă suntem un teritoriu sub mandat, ar trebui să știm în ce clasă ne încadrăm: A, B sau C? Pentru că dacă am ști aceste lucruri, atunci ni s-ar recunoaște niște drepturi minime și în același timp am ști cu cine să ne comparăm: cu Republica Togoleză sau cu Tanganika. Înțelegerea situației reale a statului român ar putea spori mîndria noastră națională, rănită prin comparația eronată cu Bulgaria sau Albania.
S-ar putea să stăm mai bine decît pare. De pildă, s-ar putea să fim cel puțin la nivelul lui Rwanda sau Burundi.