Uniunea celor trei națiuni s-a realizat în Transilvania împotriva populației românești ortodoxă (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fraterna_Unio_din_1437). Între timp, lucrurile nu s-au schimbat în mod esențial, chiar dacă administrația imperială habsburgică a fost înlocuită de administrația imperială a UE și SUA. De asemenea, inspirată de unirea cu Roma de la 1697-1698, ierarhia ortodoxă s-a dovedit o mare susținătoare a uniunii de orice fel: ecumenistă, UEuropeană, euro-atlantică. Bineînțeles, dacă Rusia va deveni principala forță mondială, e de așteptat ca liderii ortodocși din România să aprecieze în egală măsură și virtuțile uniunii euroasiatice. Într-un context global, cu centre de putere îndepărtate și care acționează dispersat (prin ambasade, rețele sociale, mass-media și oengeuri) vechile modele creștine de raportare la autoritatea politică (cel al simfoniei bizantine și cel al cezaropapismului roman) au fost abandonate.
O altă schimbare relevantă este legată de funcția educației în situația actuală: dacă în trecut românii erau ținuți la distanță de drepturile și libertățile civile prin împiedicarea accesului la educație, astăzi educația este folosită pentru a-i ține la distanță de ei înșiși. Școala de astăzi a redevenit o școală confesională, iar felul în care este predată Religia în clasele ortodoxe (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/02/steaua-stimei-de-sine.html) nu urmărește decît transformarea elevilor prin integrarea în această nouă religie seculară. Diminuarea gîndirii și sensibilității elevului în școala publică este indispensabilă noului scop al educației actuale: convertirea copiilor.
Prin urmare, șansa românilor de astăzi a rămas aceeași cu cea a românilor transilvăneni din timpul ocupației habsburgice. Dacă în trecut nu puteau avansa social decît prin convertirea la catolicism, astăzi sunt constrînși la convertirea la societatea deschisă, la raiul pe pămînt, depășindu-și statutul de tolerați pe măsură ce devin mai toleranți, mai conectați, mai incluzivi față de orice în afară de ei înșiși și de trecutul lor.