Dacă este adevărat că, după cum am propus repetat pe acest blog, transumanismul este o dezvoltare a premiselor umanismului posibilă prin progresul tehnologic și dacă este adevărat că, în esența lui, umanismul reprezintă o redefinire atît a naturii umane, cît și a creștinismului în măsura în care o validare religioasă a umanismului ar putea încuraja o receptare favorabilă a transumanismului și dacă este adevărat că în mediul nostru cultural această redefinire a fost realizată de Andrei Pleșu împreună cu intelectualii formați de el, proces validat de ierarhii ortodocși cultivați, întrebarea este dacă ortodocșii români care critică astăzi transumanismul sunt dispuși să recunoască participarea elitei de dreapta și a clerului ortodox la proiectul transumanist din România sau vor continua să rămînă niște smerite jeguri ortodoxe, opunînd transumanismului vătămător un subumanism salvator.