Redefinirea lui Dumnezeu ca orice altceva decît ca Sf. Treime (ca energie pură, valoare/principiu moral, Rațiune sau Iubire supremă etc) face ca Sfintele Taine să fie la rîndul lor relativizate. Tainele Bisericii devin o aplicație pe care o accesăm nu pentru a ne sfinți, ci pentru a semnaliza virtutea – sfințenia – pe care o deținem deja și, totodată, pentru a-i convinge și pe alții să o facă. Suntem buni pentru că toți oamenii sunt buni, doar că unii nu au aflat-o încă, în parte și din cauza vechilor prejudecăți, pretins creștine, legate de păcat.
În noul creștinism, Sf. Taine rămîn un mijloc de participare la Dumnezeu, însă la un Dumnezeu care ne convine. Adică un Dumnezeu cel puțin la fel de bun ca noi. Un cuplu de același sex va accesa Taina Căsătoriei nu pentru a sfinți relația dintre parteneri, care este deja sfîntă, ci și pentru a-i permite lui Dumnezeu să participe la iubirea dintre cei doi parteneri sau cele două partenere.
BOR parcurge deja stadiile inițiale ale drumului care duce în acest punct, în care majoritatea confesiunilor creștine occidentale au ajuns deja (https://en.wikipedia.org/wiki/Blessing_of_same-sex_unions_in_Christian_churches situație care ar trebui în mod normal să determine o reconsiderare a participării BOR la „dialogul” ecumenic). Deși este parodierea demonică a Drumului Crucii, nu ar trebui să ne surprindă dacă liderii ortodocși vor identifica la un moment dat mișcarea woke cu exercițiul ortodox al trezviei. În definitiv, Purtătorul de cuvînt al BOR, dl Bănescu, caracteriza recent opera dlui Patapievici ca o lucrare neptică: „Prin opera sa neptică, întrucât este o operă care trezește și îndeamnă la veghe asupra adevărului care ne face liberi, prin prezența sa discretă, dar vie ca o flacără, Horia-Roman Patapievici este nu doar pentru cultura română, ci și pentru Biserică, un uriaș dar” (https://www.qmagazine.ro/omagiul-bisericii-pentru-horia-roman-patapievici/. Despre potențialul criminal al adevărului revelat și al credinței religioase, vezi Rob Riemen, Nobleţea spiritului. Un ideal uitat, Argument de Vladimir Tismăneanu, Postfaţă de H.-R. Patapievici, Editura Curtea veche, 2008, p. 40-41.)
În 9 februarie 2023, Sinodul Bisericii anglicane din Anglia a votat în favoarea binecuvîntării cuplurilor de același sex, amînînd deocamdată posibilitatea oficierii cununiei homosexuale (https://news.sky.com/story/church-of-england-votes-to-offer-blessings-to-same-sex-couples-12806807). În acest context, iată cum se adresa pastorul anglican Calvin Robinson cu aproximativ o lună în urmă episcopilor anglicani convertiți la creștinismul woke:
„Nu ne duceți în rătăcire, nu duceți oamenii în rătăcire, […] amintiți-vă de obligația voastră de a apăra credința, încetați să mai promovați diversitatea, incluziunea și egalitatea și reveniți la învățătura despre mîntuire. Ce faceți voi se numește nepăsare spirituală. Ajutați-i pe oameni spunîndu-le adevărul […], conducîndu-i la Hristos în timp ce lumea încearcă să-i îndepărteze de El. Biserica se prăbușește pe dinăuntru și mulțimea de credincioși a încetat să apară duminica la slujbă. Asistăm la cel mai rapid declin al creștinismului din această țară care s-a văzut vreodată. Nu accelerați acest declin prin aprobarea ereziei. Nu aveți autoritatea de a binecuvînta păcatul. Cînd îl aud pe episcopul Londrei spunînd că aceste noi rugăciuni vor însemna că preoții pot binecuvînta relațiile între persoane de același sex, dintre care unele relații pot fi de natură sexuală, aud diavolul împlinindu-și lucrarea. Episcopii promovează ideea de sodomie sacramentală. Să fie anatema! Pocăiți-vă!” (https://www.youtube.com/watch?v=ymbTb2HS5Rc de la min. 9:54).