Puterea cuvintelor este dată de sensul lor, adică de logosul lor. Dar pentru că acest sens poate fi corupt, există două puteri ale cuvintelor, o putere bună și o putere rea. Cuvintele dobîndesc o putere rea atunci cînd sensul lor este falsificat prin redefinire. Prin puterea rea, cuvintele redefinite redefinesc înțelegerea realității, falsificînd-o. Prin această falsificare realitatea este înstrăinată și îndepărtată de adevăr, slăbind în ființa ei.
În România, această compromitere ontologică a ființei a fost realizată în mod premeditat de elita ortodoxă cu sprijinul ierarhiei ortodoxe. Oricine refuză să recunoască această complicitate slujește puterii cuvintelor necredincioase logosului lor.