Nu vrem neapărat vindecarea unei răni, ci vrem mai ales să nu ne mai doară. „Ajutorul de la Dumnezeu”, care ne este oferit atît de generos de preoți copleșiți de propria lor rană încît speră ca măcar o parte din ajutoarele din străinătatea lui Dumnezeu să ajungă și la ei, nu este preparat neapărat pentru a ne calma suferința. Ajutorul de la Dumnezeu este adus în primul rînd de binecuvîntarea lui Dumnezeu, iar puterea ei nu constă în primul rînd în vindecarea rănii sau în calmarea durerii.
Dacă avem o rană, este bine să punem lîngă ea binecuvîntarea lui Dumnezeu. Toate rănile se vindecă mai devreme sau mai tîrziu, în afară de rana produsă de absența binecuvîntării lui Dumnezeu.