Potrivit creștinismului, omul nu se naște orb, ci se naște mai degrabă cu o vedere coruptă care îl face să evite lumina și să prefere întunericul. Întunericul este solul, ereditatea și lumina noastră. Doar în Biserică putem dobîndi o nouă ereditate, o (nouă) natură capabilă să reziste întunericului acestei lumi pe măsură ce crește în solul și lumina împărăției lui Dumnezeu.
Cu cît o minte neconvertită este mai sclipitoare, cu atît va fi mai ispitită să vadă în creștinism o întruchipare a întunericului (https://humanitas.ro/humanitas/carte/epoca-%C3%AEntunec%C4%83rii). Această convingere duce fie la ateism, fie la un creștinism luminat, preocupat de împlinirea împărăției omului pe pămînt. Creștinismul umanist înțelege eliberarea omului de rău prin recunoașterea naturii divine a omului. În această interpretare, caracterul supranatural al naturii umane este demonstrat de raționalitatea și de capacitatea creatoare a omului care manifestă chipul divin din om. Acest creștinism cultural nu urmărește să transforme lumea în primul rînd, ci Biserica. Ea trebuie obligată să-și asume misiunea de ferment al creativității umane pentru a deveni astfel instituția îndreptățită să consacre, prin recunoaștere publică, rezultatele acestei creativități. Potrivit acestei viziuni, răul constă în sterilitate intelectuală și artistică, în analfabetism funcțional, în dezinteresul pentru lumina operei de artă și în nepăsarea față de progresul general.
În orice idee este un bine care ar putea împinge lumea înainte după cum obtuzitatea naște monștri. Genialitatea nu poate fi decît bună, răul nu poate fi decît banal. Sau o problemă generată de cineva cu probleme, precum în Exorcistul Papei (https://www.imdb.com/title/tt13375076/), care reușește să fie un mai bun avocat al diavolului decît personajul interpretat de Keanu Reeves în Devil’s Advocate (https://www.imdb.com/title/tt0118971/). Nu doar că Biserica catolică scapă de responsabilitatea pentru Inchiziție, de vreme ce, potrivit filmului The Pope’s Exorcist, această organizație a însemnat un proiect al răului realizat prin lideri creștini posedați, dar și răul este absolvit la rîndul lui de responsabilitate ca orice persoană cu tulburare bipolară (vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/04/dracii-utili-si-umanismul-exorcist.html). Diavolii interogați de exorcist par afectați de o tulburare de hiperactivitate și deficit de atenție ceva mai puternice decît în cazul adolescenților afectați de sindromul ADHD (există totuși un adevăr teologic în acest diagnostic precum și în instabilitatea spirituală pe care o produce subcultura pop-rock și prin care în special adolescenții sunt expuși în mod direct acțiunii demonice, după cum se poate vedea din film). Dar dacă scopul răului nu este atît eliminarea binelui, ci coruperea lui, atunci ierarhia răului este determinată de apropierea lui de bine, de capacitatea răului de a imita și reproduce binele (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/07/ortodoxia-identic-naturala.html). Pentru că doar în felul acesta îi poate da o altă destinație.
Răul nu vrea să intre în Biserică pentru a o distruge, ci pentru a o transforma, punînd-o în slujba valorilor luminoase ale întunericului. În timp ce unii preoți mai citesc Molitfele Sf. Vasile cel Mare în scopul eliberării credincioșilor de lucrarea celui rău, există o tot mai răspîndită lucrare de eliberare a celui rău prin conferințe și întîlniri teologice, prin proiecte și cursuri universitare de teologie ortodoxă și chiar prin apologii ale luminii întunericului propuse, ca o ironie, tocmai în Ziarul Lumina.
Spre surprinderea părintelui Amorth, s-ar putea ca între timp diavolul să fi dobîndit pînă și simțul umorului. Ceea ce ar însemna că treaba a devenit foarte serioasă.