Atunci cînd am remarcat că ascultarea denaturată a ortodoxului mirean față de clericul ortodox îmbracă o formă nefirească (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/07/despre-purtarea-baticului-la-barbatii.html), am omis cazul încă și mai nesănătos al supunerii ortodoxului față de intelectual, cu precizarea că, în acest caz, intelectualul nu trebuie să fie neapărat cleric. De vreme ce intelectualul este o minte pură, oglindă a luminii divine, el este deja superior clericului, un simplu slujitor al luminii. Aceasta face ca intelectualul să fie venerat în egală măsură și de clerici, nu doar de mirenii căutători ai luminii cu rază scurtă, dar suficient de puternică pentru a te imobiliza în timpul nopții mai ales dacă nu ai cunoscut niciodată lumina adevărată. Totodată, ortodoxul care-și recunoaște neputința bărbătească prin purtarea unui batic simbolic se deosebește de „căutători” prin faptul că-și cere într-una iertare, în timp ce „căutătorul” – deși, după cum se va vedea mai jos, ar trebui să-l numim mai degrabă creator – cere să fie salvat, precum în acest apel dramatic apărut zilele trecute în Ziarul Lumina, chiar în timp ce îngrămădiții ortodocși celebrau faptul că sinodul nu a răspuns solicitării intelectualilor cu privire la modificarea pascaliei:
„Bogdan Tătaru-Cazaban, frate și părinte, ne auzi?” (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/la-ce-bun-intelectualii-in-biserica-181860.html).
Pentru „baticos”, capul este bărbatul cleric; pentru „căutător”, capul este intelectul agent, superior determinărilor biologice sau culturale și chiar și celor religioase sau cel puțin confesionale.
La hirotonirea lui Radu Preda, dl Bucuroiu se declara copleșit de prezența Duhului Sfînt https://avereabisericii.ro/radu-preda-a-fost-hirotonit-preot-radu-preda-este-director-al-institutului-de-investigare-a-crimelor-comunismului/. Dar cum la hirotonirea lui Cazaban a avut loc o nouă epifanie, nu ar trebui să ne surprindă să aflăm că între timp dl Bucuroiu a construit deja pe undeva trei colibe, una pentru Preda, una pentru Cazaban și una pentru sine pentru a rămîne astfel sub adumbrirea acestui minunat nor luminos adus în BOR de intelectualii ortodocși recenți.
Există numeroase aspecte discutabile în textul dlui Bucuroiu, dintre care aș semnala doar cîteva:
1. Libertatea nu îndumnezeiește și nici măcar felul în care o folosim, ci harul îndumnezeiește printr-o lucrare tainică realizată în Biserică și prin Biserică;
2. Cultivarea intelectului nu presupune neapărat o întrebuințare virtuoasă a libertății; Filocalia nu este destinată intelectualilor, ci în primul rînd creștinilor care doresc să se curățească;
3. Intelectualul nu este favorizat în înțelegerea lui Dumnezeu, cum susține într-un mod străin de creștinism dl Bucuroiu atunci cînd afirmă că
„intelectualul este cel care îl înțelege cel mai bine pe Dumnezeu, dintre toți ceilalți pământeni: prin participarea lui la actul creației continue. Și cu el lucrează Dumnezeu frenetic, energic: insuflându-i inspirație, viziune și determinare! Astfel, cei doi – Creatorul și creatorul – împing lumea înainte.”
Personal, mi se pare greu de susținut că ideile și acțiunile elitei ortodoxe din ultimii treizeci de ani ar fi fost inspirate de Dumnezeu; dimpotrivă, contrastul frecvent dintre agnosticismul și pluralismul manifestate de intelectualii ortodocși și credința ortodoxă tradițională ar trebui să-l determine pe orice ortodox să se întrebe la ce fel de Dumnezeu se referă dl Bucuroiu, dacă nu cumva este o greșeală tipografică în text, iar dl Bucuroiu voia de fapt să treacă cuvîntul Dumnezeu între ghilimele, ca un termen înțeles convențional ca o sursă generică de inspirație și creativitate.
Pentru că, de fapt, în gîndirea creștină, omul este numit doar în mod impropriu creator. Creația propriu-zisă este creația din nimic, iar, pentru a crea, omul are nevoie din capul locului de creație. Dacă omul este un creator propriu-zis, atunci Dumnezeu devine „Dumnezeu”, un „Creator” prin participare la proiectul omenesc. Dimpotrivă, în realitate, „creatorul” uman rămîne ființă creată chiar și în unire cu necreatul și poate crea, poate fi creator întru cît este creat și susținut de un Dumnezeu creator și iubitor. Odată ce pierdem din vedere acest statut creat al ființei umane, riscăm să uităm că omul are nevoie să fie salvat chiar dacă – sau, poate, mai ales – este intelectual.
În plus, nu sunt sigur că Dumnezeu – precizez că mă refer la Dumnezeul biblic, nu la cel al creatorilor – urmărește să împingă lumea înainte. Cred că dorința lui Dumnezeu este ca lumea să se mîntuiască și nu cred că o face prin intelectuali decît în măsura în care aceștia au știut să-și schimbe mintea, cu atît mai mult cu cît mintea intelectualului ortodox român de astăzi este coruptă printr-o (de)formație apuseană (mă refer la faptul că natura și funcțiile rațiunii și, în mod corespunzător, natura și limitele cunoașterii sunt înțelese diferit în cultura occidentală și în cea răsăriteană).