După cum subliniază Mircea Platon, „Progresiștii Resetnici au obiceiul să emită legi al căror scop este exact inversul celui pretins prin însuși titlul legii. Orice inițiativă legală menită a batjocori, dărâma sau anihila e avansată sub denumiri de generoasă sonoritate” (https://www.scoalaclasica.com/post/legea-v%C4%83-lu%C4%83m-copiii). Faptul este caracteristic pentru ordinea totalitară, al cărei obiectiv nu este administrarea realității, ci rescrierea ei. Deși promisiunea bolșevicilor de a oferi poporului rus „pace, pămînt și pîine” pare o simplă înșelătorie în scopul preluării puterii, în fapt comunismul a pretins că sărăcia continuă și regimul de teroare reprezintă niște neajunsuri minore în raport cu beneficiile valorilor comuniste. Pîinea trebuia să sature nu pentru că era oferită pe săturate, ci pentru că era distribuită de stat în mod egal pentru toată lumea. Dreptatea actului de împărțire egală a bunurilor ar fi trebuit să sature stomacul omului nou pentru că-i sătura în primul rînd conștiința. Tocmai pentru că este o ordine spirituală, comunismul percepe creștinismul ca pe un adversar direct.
Nu este vorba doar despre o minciună grotescă, ci despre principiul totalitar al rescrierii, al redefinirii realității. Ministerele din 1984 nu constituiau doar o demonstrație cinică de putere absurdă, ci aveau ca scop perceperea efectivă a minciunii ca adevăr, a războiului ca pace, a urii ca iubire și a înfometării ca prosperitate: „The Ministry of Peace concerns itself with war, the Ministry of Truth with lies, the Ministry of Love with torture and the Ministry of Plenty with starvation.” („Ministerul Păcii se ocupă cu războiul, Ministerul Adevărului cu minciuna, Ministerul Iubirii cu tortura și Ministerul Abundenței cu înfometarea.” 1984, partea a doua, cap. 9)
Regăsim același principiu și în totalitarismul societății deschise. În sistemul totalitar global care a anexat țară după țară prin intermediul elitei intelectuale și al clasei de mijloc, funcția „Ministerului Adevărului” este îndeplinită de mass-media și de rețelele de socializare. Eficiența lui este demonstrată de dificultatea cu care înțelegem că toate ministerele au fost transformate în opusul lor: Ministerul Economiei se ocupă cu sărăcirea, cel al Educației cu îngustarea și întunecarea minții, cel al Culturii cu pustiirea spiritului, cel al Dezvoltării cu înapoierea, cel al Mediului cu otrăvirea solului, aerului și apelor, cel al Sănătății cu îmbolnăvirea etc.
Viitorul Minister al Libertății se va ocupa cu introducerea microcipurilor și cu aplicarea brățărilor electronice de urmărire a întregii populații.