Căderea este răsturnare. Ne odihnește ce ar trebui să ne tulbure și ne tulbură ce ar trebui să ne odihnească. Ne întărește ce ar trebui să ne slăbească și ne slăbește ce ar trebui să ne întărească. Ceea ce este secundar sau vătămător a devenit esențial sau terapeutic, iar esențialul secundar ori vătămător. Ne îndreptăm spre mormînt absorbiți de ecranul telefonului sau cu gîndul la cele trei cărți bune de citit pe o insulă pustie.