Știința lumească cercetează vizibilul și invizibilul, pe care le produce prin observație, experiment și măsurare. Știința duhovnicească cercetează văzutul și nevăzutul, pe care le descoperă prin atenție, contemplare și gustare.
Odată ce vizibilul și invizibilul au fost desprinse de văzut și nevăzut, ele rămîn desprinse și tocmai de aceea pot acționa asupra văzutului și nevăzutului în moduri văzute și nevăzute. Pentru că nu-și pot redobîndi starea originară, vizibilul și invizibilul tind să se substituie văzutului și nevăzutului, iar știința lumească celei duhovnicești.