„Mersul la biserică nu te face creștin, după cum a sta într-un garaj nu te transformă într-o mașină”, este o vorbă justă într-un mod neașteptat (deși îi este atribuită greșit lui Chesterton, observația îi aparține predicatorului conservator Billy Sunday, care, în treacăt fie spus, s-a încăpățînat să nu-și cumpere o mașină întreaga sa viață). Întrucît orice loc este fie un loc al vieții, fie unul al morții, orice loc ne transformă. Așa cum un garaj nu este în mod obligatoriu un loc al morții, cîtă vreme rămîne o anexă a casei și nu a redus casa la o anexă a garajului, tot astfel o biserică nu este în mod obligatoriu un loc al vieții dacă a devenit o anexă a vieții sociale/politice/economice/culturale, reducînd viața veșnică la o anexă a vieții acestei lumi.
Nu există locuri neutre. Nu există locuri care să nu transmită nimic, dar pot exista locuri care să transmită nimicul. Cimitirul nu te transformă într-un mort, dar morții pot transforma lumea în cimitir. Viața, sensul, lumina, sau, dimpotrivă, moartea, nimicul, întunericul sunt transmise prin stăpînii casei. Dacă este adevărat că administratorii Sfintelor Taine nu sunt decît niște conducte ale harului, atunci este bine să avem în vedere că orice conductă se poate sparge sau înfunda cu propriile ei depuneri. Numai Dumnezeu îi poate curăța sau înlocui, însă nu va face acest lucru cîtă vreme credincioșii sunt convinși că orice biserică este un loc al vieții doar pentru că se simt în ea la fel de confortabil ca în orice mașină încăpătoare sau, în acord cu vremurile actuale, într-o mașină inteligentă, care nu doar va gîndi în locul nostru, cf. https://www.qmagazine.ro/romania-robotizata-sau-descolarizarea-digitala/, ci va și crede în locul nostru, vezi la https://stream.org/text-with-jesus-ai-app-is-pure-evil/.