Dacă nu mai există o esență proprie lucrurilor și ființelor, atunci nu mai există nici hotare. Dacă nu mai există hotare, omul este lipsit de rolul și vocația lui de mijlocitor. Doar în măsura în care omul își pierde calitatea de mijlocitor între Creator și creație poate revendica el rolul de creator, capacitatea lui de a mijloci fiind înlocuită de capacitatea de a redefini lumea. Pretenția redefinirii lumii este o maimuțăreală a lucrării creatoare a lui Dumnezeu.