Pagini

Oameni și Locuri

sâmbătă, 16 decembrie 2023

Biserica, lumea și Statul înainte și după 1990

 

Patriarhului Teoctist i s-a cerut demisia pentru că nu s-a opus direct regimului comunist și pentru că-i trimitea mesaje de felicitare lui Ceaușescu cu ocazia realegerilor și la aniversarea zilei de naștere (https://www.contributors.ro/patriarhul-bisericii-ortodoxe-romane-teoctist-il-felicita-pe-nicolae-ceausescu-19-decembrie-1989/). Sigur, nu era vorba despre o inițiativă personală, ci despre un protocol între BOR și regimul comunist prin care BOR recunoștea legitimitatea puterii în condițiile în care, trebuie amintit, toată lumea i-o recunoscuse: lumea occidentală, dar și societatea românească. Așadar, participarea clerului ortodox la minciuna totalitară trebuie înțeleasă și în lumina complicității și responsabilității Vestului, precum și a resemnării populației românești cu noua situație. Regimul nu avea nevoie neapărat de aceste declarații, ci dorea ca, prin intermediul acestor mesaje, poporul să știe că Biserica este supusă la rîndul ei autorităților comuniste.

Nu vom ști niciodată care ar fi fost consecințele refuzului de a semna aceste telegrame compuse de altfel de securiștii din sistemul bisericesc pentru comuniștii din aparatul de stat, din care sistemul bisericesc făcea partea atunci ca și astăzi. Poate că prețul ar fi fost pierderea „climatului de reală şi deplină libertate religioasă în care biserica noastră şi celelalte culte din țara noastră își desfășoară nestingherit activitatea”. În orice caz, vremea înlocuirii lui Teoctist nu venise: colegii sau superiorii din Servicii ale oamenilor din aparatul bisericesc le-au comunicat că revoluția adevărată se va petrece ceva mai tîrziu, cînd în fruntea statului va veni un om a cărui experiență între cer și ape l-a făcut nu doar receptiv, ci și ascultător de vîntul schimbării.

Faptul că ierarhia ortodoxă nu mai laudă astăzi, cel puțin nu în mod public, „înțeleapta și clarvăzătoarea călăuzire” a liderilor politici nu demonstrează însă că BOR s-a schimbat cu adevărat în acești ani. Biserica a rămas la fel de supusă autorităților, dar nimeni nu-i mai cere demisia patriarhului pentru acest act de supunere, în ciuda faptului că în special de la întronizarea lui Daniel Ciobotea ca patriarh, BOR și-a declarat cu entuziasm credința în progres, dezvoltare, dezvoltare personală, asistență socială, ecumenism, ecologism, pluralism religios. Din acest punct de vedere, orientarea actuală a BOR este în directă continuitate cu dorința „înălțării patriei noastre dragi, Republica Socialistă România, suverană şi independentă, pe trepte tot mai înalte de progres şi de lumină”, prin „înfăptuirea mărețului program de dezvoltare multilaterală a patriei” astfel încît să poată fi realizate „nobilele idealuri de înțelegere și colaborare între oameni și popoare, de dezarmare și pace pe pământ.” Cu toate acestea, în loc ca ortodocșii să denunțe această agendă seculară, ei preferă să-și imagineze o rezistență „voalată” a ierarhiei (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/12/iluzia-realitatii.html), căutînd printre rînduri semnele caracterului creștin pe care nu l-au întîlnit decît în viețile sfinților. Și pentru că majoritatea credincioșilor se convinge că vede în supunerea tot mai mare a BOR față de ordinea seculară o formă de înțelepciune evanghelică, în ciuda faptului că viața creștină începe prin lepădarea de lume, lumea se simte îndreptățită să ceară o supunere tot mai mare a Bisericii. Atunci cînd Biserica nu mai îndrăznește să declare care sunt lucrurile lui Dumnezeu și care ale Cezarului, Cezarul se consideră îndreptățit să decidă în locul Bisericii și să-i atribuie Bisericii locul și rolul care i se par lui potrivite.

Cu toate acestea, o schimbare majoră a avut loc. Paradoxal, în ciuda supunerii ierarhiei și clerului înainte de 1990, între Biserică și lume exista o diferență.  Clerul și ierarhii ortodocși din perioada comunistă nu se adresau comuniștilor cu „tovarăși”. Și așa cum nu confundau lucrarea politică cu cea creștină, nu confundau nici spiritualitatea creștină cu orice formă de spiritualitate. Astăzi, în schimb, suntem cu toții nu doar tovarăși, ci mai ales creștini: sunt creștini conducătorii politici care favorizează prin proiecte guvernamentale destabilizarea familiei, a educației, a economiei și a culturii naționale, iar oamenii de cultură care se folosesc de BOR pentru a redefini ortodoxia sunt tot atît de creștini ca oamenii simpli pentru care creștinismul înseamnă credința într-o putere supranaturală. Astăzi, BOR este aproape complet absorbită de lume, iar acest lucru corespunde obiectivelor totalitarismului soft actual (diversitate, echitate și incluziune) în aceeași măsură în care telegramele adresate de Patriarhul Teoctist lui Ceaușescu corespundeau intereselor totalitarismului de dinainte de 1990.