„Dintre toate tiraniile, o tiranie exercitată sincer pentru binele victimelor ei poate fi cea mai crudă. Ar fi de preferat să trăiești sub un baron corupt decît sub activiști morali atotputernici.”
C. S. Lewis, „The Humanitarian Theory Of Punishment” în God in the Dock: Essays On Theology and Ethics.
Noua normalitate (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/08/noua-normalitate.html) nu este opusă realității în felul în care răul este opus binelui. Această opoziție exista doar în vechea normalitate. În noua ordine morală, un fals bine este opus binelui propriu-zis iar acest aspect ar trebui să ne ajute să înțelegem și problema gîndirii politice actuale, care nu este defectuoasă prin recursul ei la morală, cum s-ar putea crede (https://alexandruracu.wordpress.com/2024/01/01/mizeria-liberalismului/), ci mai degrabă prin raportarea politicului la noua morală întemeiată pe falsul bine.
În noua normalitate, educația religioasă este permisă în școală doar în măsura în care îndepărtează noile generații de credință, așa cum Biserica este susținută de noul stat doar pe măsura transformării ei într-o nouă Biserică, determinată de îndepărtarea ei de Hristos.