Copilul cuprinde
totul prin recunoștință. Această putere este dăunătoare într-o cultură în care efortul
de a crede în absența sensului îl împiedică pe om să cuprindă ceva. Cei care
refuză sensul vieții îl învață pe copil ce este viața. Cei pentru care hrana și actul de
a mînca nu au nici un sens îl învață pe copil care este hrana sănătoasă și cum să mănînce frumos. Le cerem copiilor să ne fie recunoscători pentru că am avut grijă de ei și i-am eliberat de instinctul adevărului, credinței și recunoștinței, care le-ar fi făcut viața imposibilă.