Iisus Hristos nu este un învățător în sensul ortodoxiei gnostice în care a fost transformată BOR în timpul întîistătătorului ei mistic, Andrei Pleșu. Hristos nu este un pilduitor semănător din categoria marilor inițiați, cum au reușit ucenicii lui Pleșu să-i facă să creadă pe ortodocșii intelectuali, dar nu neapărat și inteligenți. După cum subliniază părintele Thomas Hopko, Hristos este dătătorul Legii, conținutul Legii, tîlcuitorul Legii și împlinitorul Legii (https://www.ancientfaith.com/specials/hopko_lectures/the_sermon_on_the_mount_part_2).
Asta mă face să cred că
nu există decît două feluri de învățători: învățători ai Legii și învățători ai
fărădelegii. Fărădelegea are legea ei. Orice educator și orice om aparține uneia dintre aceste două categorii prin legea de care ascultă. Ortodoxia spiritualistă își închipuie că învățătorii fărădelegii
sunt în mod necesar doar cei materialiști, progresiști, seculariști și transumaniști, concluzie la care nu ar fi putut ajunge dacă nu ar fi fost învățată ea însăși de învățătorii fărădelegii. Ortodoxia spiritualistă și-a întins aripa științifică (combinînd
elemente de fizică cuantică și neuroștiințe) și cea religioasă păgînă peste BOR, plutind odată
cu adversarii ei închipuiți în bula comună a fărădelegii, generată în ortodoxia spiritualistă
de cîmpul energetic propriu, iar în mediul secular de evoluția biologică și
progresul tehnologic.