https://www.contemporanul.ro/eseu-publicistica/prin-fereastra-temnitei.html
https://magazin.familiaortodoxa.ro/magazin/revista-februarie-2024/
„Oamenii moderni – și toți suntem astfel, să nu ne facem iluzii! – doresc în aparență terapii sufletești călduțe și prea adesea se pare că primesc exact ceea ce doresc. Doar că «Ortodoxia nu poate fi confortabilă decât dacă e falsă», după cum spunea Părintele Serafim Rose, iar nașterea și creșterea duhovnicească nu se pot realiza fără suferință.
Arhitectura, mâncarea, peisajele, liniștea și comunitățile mănăstirilor și bisericilor atrag pe drept temei, dar ele singure nu vor reuși să le ofere celor însetați de Adevăr ceva relevant din «mireasma Ortodoxiei».
Bineînțeles că îmi doresc să mă înșel, așa că nu-mi rămâne decât să sper și să mă rog ca formele de multe ori splendide pe care le ia credința noastră să ducă la acel fond după care tânjim de fapt cu toții.” (Ninel Ganea, „Spre o renaștere ortodoxă?” Familia ortodoxă, nr. 181, februarie 2024, p. 4.)
Dacă înțeleg bine, ortodoxul modern vrea doar în aparență terapii călduțe. În realitate, el își dorește terapiile de șoc ale Adevărului. Asta nu înseamnă neapărat tratament cu electroșocuri la mănăstiri, deși poate că ortodocșii verzi vor cere amenajarea unor camere speciale care să le permită creșterea cu ajutorul unor proceduri adecvate. Dar pentru ortodocșii mai moderați este liniștitor să afle că tot ce ne lipsește pentru a fi pe deplin în Adevăr este „ceva relevant din «mireasma Ortodoxiei»”. Dl Patapievici a spus-o primul, cu aproape treizeci de ani în urmă: într-adevăr, expresia a fost lansată de H.-R. Patapievici în interviul acordat lui Costion Niculescu și publicat în Politice sub titlul „A fi ortodox”. Prin această formulă, dl Patapievici întemeia practic noua ortodoxie, opusă celei apostolice întemeiată pe adevărul dogmatic. Deci, cum ar veni, să nu fim triști, pentru că ortodoxia merge înainte prin noii idealiști!
Totuși, dacă ortodoxia este moartă sau deformată, poate că unii ar dori să știe de unde facem rost de miresmele ei dătătoare de viață pentru a regăsi acel fond după care tînjim cu toții (de vreme ce suntem cu toții moderni, să nu ne facem iluzii!) Asta nu este însă o problemă, pentru că ortodoxia este și va fi vie în adîncul nostru; de fapt, noi emanăm ortodoxie fără să vrem. Ortodoxul român modern este doar în aparență modern; în sinea lui, el și-a păstrat ortodoxia nealterată, ceea ce înseamnă că renașterea ortodoxiei depinde doar de manifestarea fondului adevărat în forme corespunzătoare, de găsirea acestor forme în mărturia și în chipurile mărturisitorilor ei. Dar asta înseamnă că ortodoxia românească a renăscut de cel puțin două decenii prin formele oferite de elita ortodoxă – prin antimaterialismul gnostic favorabil rezistenței anticomuniste, prin mentalitate deschisă, gîndire pozitivă, societate deschisă, ortodoxie deschisă etc. – exact în scopul împiedicării restaurării viziunii ortodoxe.
