Pagini

Oameni și Locuri

sâmbătă, 13 aprilie 2024

Ortodoxia alternativă (II)

 

Ar fi desigur nu doar eronat, ci și nedrept față de bogăția și complexitatea neasemănată a ortodoxiei noastre perene să credem că ea s-ar putea reduce la o simplă maimuțăreală a ideologiilor de gen occidentale sau a spiritualității New Age (venită tot din Vest, chiar dacă izvorul ei originar este asiatic). În posibilitățile ei infinit integratoare, ortodoxia noastră poate maimuțări orice. Poate maimuțări orice ideologie de la stînga la dreapta și orice religie de la cele politeiste la cele monoteiste. Este adevărat că la începutul proiectului de integrare spirituală universală, ortodoxiei românești îi ieșea cel mai bine imitarea creștinismului, însă pe măsură ce imita lucruri tot mai diferite de învățătura creștină acest număr și-a pierdut din prestigiu, trebuind să fie dezvoltat prin introducerea în spectacol a bufonilor dezvoltării personale, a fachirilor neamului absolut și a iluzioniștilor intervalului.

Ceea ce nu pot sau nu vor să priceapă liderii ortodocși este că odată ce au făcut din Ortodoxie o alternativă la una dintre ideologii, au redus ortodoxia la un instrument în slujba ideologiei opuse. Lucrul acesta nu doar că falsifică natura ei creștină, dar duce inevitabil la dezintegrarea ortodoxiei, obligînd-o să ofere alternative și în interiorul ei pentru a împiedica transformarea ei dintr-o religie politică într-o sectă politică. Este exact ce se-ntîmplă de ceva vreme în BOR, unde poți întîlni discursuri alternative opuse, prin care sunt promovate în același timp viziuni Alt-Right și Alt-Left.

Am încercat să reprezint alternativele principale din noua ortodoxie românească prin cele două tipuri de discurs imaginate mai jos, care, deși nu sunt la nivelul de perfecțiune atins de reprezentanții actuali ai BOR, ne pot ajuta cel puțin să ne facem o idee.

 

1.

 

Ar trebui să-i fim recunoscători lui dumnezeu pentru marea Diversitate de credințe, obiceiuri și tradiții din întreaga lume. Omul modelează cultura și este modelat de ea, ceea ce înseamnă că trebuie să ne deschidem acestei modelări precum o plastilină care poate fi modelată la nesfîrșit. Toate vasele sunt sacre.

Pluralismul ne învață să îmbrățișăm Multitudinea de experiențe umane, ajutîndu-ne să acceptăm cu umilință că nu există o abordare unică a vieții, spiritualității sau moralității și, totodată, că orice abordare a sensului vieții este unică și adevărată în particularitatea ei. Relația cu dumnezeu ne amintește că propriile noastre convingeri și valori nu sunt adevăruri absolute, ci mai degrabă produse Întîmplătoare ale Contextului nostru social și istoric particular.

Prin urmare, fericirea și scopul existenței umane constau în apropierea de Celălalt cu umilință și iubire. Să căutăm să Înțelegem și să Aceptăm, mai degrabă decît să judecăm și să respingem; să empatizăm, mai degrabă decît a privi cu suspiciune. dumnezeu ne spune că iadul nu este ridicat decît de propriile noastre ziduri în fața Diferenței. Salvarea omului nu poate veni decît prin duhul sfînt, adică prin Duhul Deschiderii, Acceptării și Incluziunii, care ne ajută să ne înălțăm spre divinul Alterității depășind granițele culturii și crezului religiei autohtone.

Să ne pregătim așadar pentru pogorîrea duhului sfînt sărbătorind Diversitatea experienței umane, aducînd slavă nenumăratelor voci care alcătuiesc corul umanității. Să ascultăm, să învățăm și să creștem împreună, uniți în umanitatea noastră care poate birui amenințarea finitudinii și izolării. Să pășim pe această cale a Pluralismului și Relativismului cu inimile și mințile deschise, îmbrățișînd Diferența și Diversitatea ca nume proprii ale adevărului și vieții. Amin.  

 

2.

 

Să ne plecăm înaintea Neamului nostru Glorios și Sfînt, Icoana perfecțiunii pe acest mare Pămînt spălat de Sîngele Curat al Neamului, care picură din Cer precum mirul din Icoanele făcătoare de Minuni.

În această lume acoperită de întunericul globalist, singura ei nădejde stă în Sfințenia Neamului nostru, care poate învia această lume numai prin cuvîntul limbii noastre sacre.

Să pășim cu venerație peste pămîntul Țării noastre, care a fost făcut de Dumnezeu printr-o lucrare specială și din care la sfîrșitul veacurilor Dumnezeu va lua pentru a face un Cer nou și un Pămînt nou pentru Adevărații Credincioși în Neamul nostru Absolut. Amin.