Pentru a avea succes în politica actuală nu ai nevoie de competență, ci de fler. Trebuie să simți ce visează alegătorii pentru a le amplifica teama de posibilitatea că s-ar putea trezi. Iar într-o lume care refuză realitatea (și care, din acest motiv, nu poate fi o lume reală), populația tinde să aibă dorințe irealizabile, ceea ce face din realitate principala amenințare la adresa stării de bine asigurată de vis. Unii vor război, alții vor pace, unii vor să scape de ruși, de pe-se-de-e-e-e, de analfabeții funcțional și de corupți, alții de americani și de UE, unii vor o Românie euro-americană, „land of the free and the home of the brave”, alții una geto-daco-romană, „andriiótatoi kaí dikaiótatoi” (a celor „mai viteji și mai drepți”) sau cel puțin una a poporului absolut format numai din românii nemuritori (de altfel, geții se credeau nemuritori, credință redescoperită cu recunoștință de noua ortodoxie românească). Și pentru că aceste dorințe nu pot fi satisfăcute din cauza realității, ea trebuie să fie asociată în plus cu dorințele celor care visează un vis diferit, astfel încît vina pentru neîmplinirea visului meu să o poarte o realitate contaminată de un vis străin.
Prin urmare, sarcina politicianului de succes de astăzi
este mult mai simplă decît cea care împovăra generațiile anterioare: el nu mai trebuie să
promită luminița de la capătul tunelului (și să-și asume eșecul pentru bezna neîntreruptă), ci să-și asigure simpatizanții că
poartă lumina în ei, în timp ce rolul lui este de a-i denunța pe politicienii
răi care vor să o stingă. După acest nou ciclu de alegeri nu vom trăi mai bine, dar vom dormi poate mai liniștiți, știind că politicienii care ne reprezintă visul ne vor veghea somnul.