„Căpeteniile lor fac judecată pentru plocoane, preoții dau învățătura legii pentru plată și profeții profețesc pentru bani și se sprijină pe Domnul zicînd: «Domnul este în mijlocul nostru și prăpădul nu va veni peste noi!» Deci, din pricina voastră, Sionul va fi arat cu plugul ca o țarină și Ierusalimul va fi prefăcut într-un morman de ruine și muntele templului va ajunge o înălțime acoperită cu pădure!” (Miheia 3, 11-12)
O cetate sfîntă sfîrșește
într-un morman de ruine din pricina necredinței slujitorilor ei corupți, nu din
cauza păgînilor, nu din cauza Babilonului, Egiptului sau Romei. O grădină
sfîntă devine otrăvitoare și un loc al morții precum un deșert din pricina
îngrijitorilor ei ticăloșiți, nu din cauza francmasoneriei, transumanismului,
secularismului, progresismului, comunismului, capitalismului, a Uniunii
Europene sau a unei puteri străine. Acestea sunt doar instrumentele purificării
prin distrugere a oricărui loc în care numele Domnului este luat în deșert de conducătorii statului
și Bisericii. Iar poporul care, prin orbire și surzenie voluntare, susține nelegiuirea conducătorilor lui, este înlocuit de un neam străin.