Pentru un creștin, singura soluție la problemele și greutățile vieții este Hristos și în mod specific Hristosul Bisericii. Dar în condițiile în care ierarhia acceptă ca în Biserică să fie oferite soluții alternative și hristoși alternativi, care nu sunt decît maimuțăreli ale Hristosului adevărat, raportarea diverselor soluții existențiale la Hristos în vederea verificării lor devine ea însăși o parte a problemei.
Înainte să respingem ori să ignorăm caricaturizarea creștinismului la care recurg unii critici precum Cristian Tudor Popescu (https://www.libris.ro/dumnezeu-nu-e-mort-cristian-tudor-popescu-POL978-973-46-8997-2--p27985258.html), ar trebui să vedem și să recunoaștem distorsionarea mult mai gravă a creștinismului practicată în cadrul ortodoxiei românești începînd de la ierarhi pînă la laici mai mult sau mai puțin educați. Iată, de pildă, o mostră recentă a nivelului oribil de falsificare a învățăturii creștine oferită în chiar paginile cotidianului Patriarhiei, Ziarul Lumina:
„Oamenii care practică recunoștința s-au dovedit a fi mai plini de compasiune, mai optimiști, mai bucuroși și mai mulțumiți de ei înșiși și de viața lor. Recunoștința a fost asociată cu niveluri mai ridicate de emoții pozitive, sistem imunitar mai puternic și tensiune arterială scăzută. Oamenii care sunt recunoscători simt mai puțină durere, mai puțin stres, suferă mai puțin de insomnie, experimentează relații mai sănătoase și se descurcă mai bine din punct de vedere academic și profesional. În general, recunoștința poate stimula atât sănătatea mintală, cât și pe cea fizică”. (https://ziarullumina.ro/societate/psihologie/recunostinta-sporeste-binele-din-viata-noastra-191577.html)
Cînd o asemenea valorificare de tip mindfulness a recunoștinței este prezentată într-o publicație ortodoxă, rezultatul este coruperea viziunii ortodoxe euharistice care-l restaura pe om, recuperîndu-l din starea căzută de ființă adoratoare de sine pentru a-l aduce în condiția ființei care-l preaslăvește pe Dumnezeu. Această corupere a învățăturii ortodoxe prin asocierea ei cu dezvoltarea personală, neuroștiințe și spiritualitate New Age este construită și promovată de reprezentanți ai BOR de multă vreme, fără ca cineva cu autoritate din cadrul ortodoxiei românești să intervină public măcar o singură dată. Mi se pare curios că în timp ce ortodocșii cer corpului universitar și celui medical să-și asume responsabilitatea pentru abuzuri precum cele petrecute recent la SNSPA și la Spitalul Sf. Pantelimon, ei ignoră, acoperă sau neagă deliberat abuzurile infinit mai grave, teologic vorbind, realizate de liderii ortodocși asupra învățăturii de credință, acceptînd cu ușurință proiectele teologice ucigătoare de suflet din Biserică, deși condamnă cu severitate agresiunile asupra integrității trupești și psihice din spațiul public.
După aproape două decenii de falsificare a învățăturii ortodoxe, nu știu dacă mai este cineva capabil în BOR să se întrebe personal și cu atît mai puțin să întrebe public dacă Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, a pătimit, s-a îngropat și a înviat pentru ca noi să simțim mai puțin stres, dacă vor învia și oamenii cu tensiune arterială mai mare și ce vor face în împărăția lui Dumnezeu cei care în această viață s-au descurcat mai prost din punct de vedere academic și profesional.