De ce este esențial să recunoaștem corupția ierarhiei? Pentru că manifestarea corupției este semnul
viitoarei căderi în erezie. Corupția ierarhiei pregătește coruperea acelei
biserici locale pe care o conduce. Refuzul laicatului de a vedea, recunoaște și
semnala corupția ierarhiei demonstrează faptul că el este deja corupt de
proprii lui lideri. De altfel, cea mai urgentă lucrare a unei ierarhii corupte
constă în coruperea spirituală a credincioșilor, provocîndu-i provocîndu-le o formă de orbire
spirituală deghizată evident în veșmintele smereniei și echilibrului
duhovnicesc.
O ierarhie coruptă își va afirma apăsat legătura cu marile autorități din trecutul Bisericii, cu atît mai mult cu cît este mai înstrăinată de acestea. Cinstirea sfinților poate în acest caz să ascundă nevoia ei disperată de legitimitate, folosind autoritatea sfinților pentru a-și justifica proprie ei autoritate coruptă.
O ierarhie coruptă este interesată strict de comanda corabiei și de stăpînirea celor îmbarcați. Cu cît ierarhia este mai coruptă, cu atît îl va împiedica pe Hristos să conducă corabia.
Cu cît corupția ierarhiei este mai îndelungată, cu atît noile generații de credincioși se vor simți tot mai în siguranță și vor avea tot mai multă încredere în liderii lor. Ceea ce ar trebui să-i alarmeze devine o asigurare că se află pe mîini bune, așa cum se întîmplă de pildă atunci cînd observă că legile navigației lumești sunt urmate cu pricepere de comandanții corabiei cerești.
O ierarhie coruptă îi va trata în general pe toți ceilalți prezenți la bord ca pe simpli călători sau chiar ca pe niște pasageri într-o croazieră de plăcere și, în mod excepțional, ca pe membri ai echipajului doar atunci cînd corabia eșuează – evident, numai din vina echipajului. Totuși, în stadiile avansate ale corupției, ierarhia va prefera să ascundă faptul evident al eșuării ori al derivei totale, asigurîndu-i pe credincioși că se află pe drumul cel bun, cu Dumnezeu înainte.