Experiența de zi cu zi confirmă concluzia dintr-un articol apărut recent în Ziarul Lumina, potrivit căreia „[c]ultura are o influență măsurabilă asupra creierului nostru și, ca urmare, a comportamentului nostru” (https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/comunitatea-zideste-persoana-umana-116982.html). Astfel, dacă comparăm mesajul BOR de pînă la întronizarea lui Daniel Ciobotea ca patriarh cu cel de după, vom descoperi două feluri opuse de influență, și anume una tradițională (adică biblică, apostolică și patristică) pînă în 2007 și o alta tot mai liberală, mai gnostică și mai păgînă din 2007 încoace. Semnele sunt evidente chiar în articolul citat, unde organul receptor și determinant în om este creierul, deci un element palpabil, concret, real, și nu sufletul, mintea (în sensul antropologiei patristice, nu în cel neuroștiințific adoptat de noua ortodoxie românească), inima sau duhul omului, elemente care nu pot oferi măsurători precise, verificabile științific.
Prin adoptarea discursului psihoterapeutic, noua ortodoxie urmează un drum alternativ celui deschis de Hristos prin jertfa Sa. Este un drum științific, adică sigur, o alternativă lipsită de suferință și de credință în Hristos. Și cu toate că această cale, propusă de Petru, a fost denunțată de Hristos drept o cale a satanei (Matei 16, 21-24), liderii ortodocși au făcut din ea Calea noii ortodoxii.
Influențată de
satanismul culturii terapeutice actuale, noua ortodoxie ne învață cum să ne
dăruim iubire, cum să ne iertăm singuri, cum să ne împăcăm cu noi înșine, cum
să credem și să ne încredem în noi. Este o cale sigură întrucît pe de o parte este confirmată științific, iar, pe de alta, are
rădăcini duhovnicești, ne asigură un alt reprezentant al BOR, Pr. Eugen Tănăsescu,
un om care părea să fie normal la cap cu doar cîțiva ani în urmă (https://ziarullumina.ro/opinii/editorial/psihoterapia-si-radacinile-ei-duhovnicesti-191919.html).
E de așteptat așadar ca în Săptămîna Mare liderii ortodocși să ne vorbească despre armonia
răstignirii, despre pacea prin tortură și despre împlinirea personală prin
lepădarea de mintea lui Hristos și dezvoltarea creierului propriu.