Și neghina crește, nu doar grîul. Dezvoltarea personală urmărește creșterea la fel de mult cum o face și spiritualitatea ortodoxă și de aceea dezvoltarea personală poate fi împrăștiată cu atîta ușurință în Biserică. Putem fi neghină bună, adică bine crescută, bine dezvoltată, precum tinerii „inspirați să devină lideri în comunitățile lor, capabili să se implice activ în viața bisericească și socială. Comuniunea în rugăciune, bunătatea și respectul sunt principalele valori pe care și le vor cultiva” (https://basilica.ro/pr-constantin-necula-si-dan-negru-vor-discuta-cu-tinerii-din-mitropolia-clujului-tanarul-ortodox-in-2050/), dar asta nu ne transformă în grîu, oricîte valori ne-am cultiva și oricît de valoroase ar fi aceste valori. Lucrarea „pilduitorilor semănători” de împrăștiere a neghinei în BOR nu ar fi fost atît de reușită dacă liderii ortodocși nu ar fi susținut-o prin identificarea neghinei ca grîu, o lucrare în urma căreia credincioșii și-au pierdut gustul după numai o generație tratată cu pîinea alterată de făina neghinei oferită de noua ortodoxie.
După cum am mai spus în ultimii ani, dezvoltarea personală este în realitate impersonală, pentru că este centrată în noi, nu în Persoana Fiului întrupat. Doar creșterea în Hristos este creștere personală pentru că doar în Hristos putem participa și crește, ca făină bună din grăunțe de grîu, la Pîinea vieții.