În mod natural, lumea, realitatea, istoria, societatea, natura umană, viața și moartea nu sunt probleme de rezolvat prin formulele corecte și de aceea înțelegerea lumii și a realității nu este precum înțelegerea unei probleme: citim cu atenție enunțul, aplicăm formulele, calculăm corect, obținem rezultatul pe care apoi îl verificăm prin metodele corespunzătoare. Lucrul acesta este posibil doar atunci cînd realitatea a fost redusă în mod artificial, inevitabil în mod totalitar, la o problemă, rezolvabilă doar în cadrul ordinii totalitare. De fiecare dată, printr-o soluție finală.
Dacă ne raportăm la lume strict ca la un mister, atunci sunt șanse ca ea să ne surprindă atunci cînd ea a fost redusă la statutul de problemă, și invers, misterul lumii va reveni oricît de hotărîți am fi să-l ignorăm – și sper că va supraviețui eforturilor noastre de a-l elimina, precum în programul lui Lasconi sau de a-l exploata, precum în cazul lui Călin Georgescu. De aceea, perspectiva pe care o avem asupra lumii ar trebui să includă pe lîngă recunoașterea unei ordini naturale a lumii, posibilitatea falsificării ei printr-o ordine nenaturală.
Recunoaștem cu ușurință întemeierea și consolidarea unei lumi artificiale, opusă în mod direct ordinii naturale a lumii, în proiectul societății deschise și în utopia transumanistă, ambele regăsindu-se în proiectul politic susținut de Lasconi și de electoratul ei. Este însă mai greu de înțeles și mai ales de acceptat că dimensiunea naturală a lumii poate fi la rîndul ei imitată, artificializată, schematizată, deformată, ambalată și instrumentalizată pentru a fi valorificată într-un sens inevitabil totalitar. Este ceea ce s-a întîmplat deja în România prin segmentul suveranist concentrat în jurul lui Simion, Georgescu și Șoșoacă. Practic, în România de astăzi se confruntă două tipuri de totalitarism, cel secular reprezentat de Lasconi și cel mistic-ezoteric reprezentat de Georgescu. Și Lasconi, și Georgescu favorizează, poate fără să-și dea seama, două forme diferite de cultură a morții. Dintre cele două, varianta Georgescu mi se pare infinit mai periculoasă întrucît falsifică tocmai ordinea naturală a lumii pe care pretinde că o apără.