Întru cît naționalismul nu slujește persoanei, ci națiunii, naționalismul poate fi la fel de antipersonal ca și internaționalismul. Naționalismul atrofiază sau denaturează persoana așa cum internaționalismul atrofiază sau denaturează națiunea. De aceea, internaționalismul se folosește de naționalism pentru a anula persoana, familia și Biserica, mediile care asigură apariția și viața unei comunități locale veritabile. O comunitate locală veritabilă este o comunitate care locuiește în adevăr.
Naționalismul interbelic nu a avut în vedere un ideal național, ci unul internațional la nivel politic și universal în sens mistic. Realizarea istorică a națiunii trebuia să confirme realizarea ei în eternitatea arhetipului. Elita intelectuală de dreapta din România a justificat intelectual naționalismul integrînd ortodoxia într-o sinteză complexă realizată din combinația dintre filozofia hegeliană a spiritului, religiile orientale și preocuparea romantică pentru mitologie și folclor.
În perioada interbelică se confruntau trei internaționalisme: cel naționalist, cel capitalist și cel comunist. Ele aveau în comun o viziune proprie despre paradis, un paradis accesibil doar unui om nou. Astfel, visul internaționalismului naționalist descria paradisul purității etnice, cel capitalist paradisul T (corespunzător modelului de om nou compatibil cu modelul „Ford T”), iar cel comunist egalitatea universală a proletariatului biruitor în lupta apocaliptică cu celelalte clase sociale. Românii naționaliști erau așadar cît se poate de internaționali atunci cînd apelau la mitologiile fondatoare pentru a-și revendica moștenirea imperiului roman și a străvechii culturi geto-dacice.
Naționalismul interbelic românesc s-a asociat astfel în mod natural cu naționalismul fascist și cu cel nazist, formînd o internațională naționalistă opusă în același timp internaționalei capitaliste/liberale și celei comuniste. După 1990, acest naționalism a suferit însă o mutație semnificativă, unindu-se cu internaționalismul capitalist/neoliberal prin adoptarea suplimentară a visului american și a modelului de om T, după cum se poate vedea și din susținerea explicită acordată în ultimul deceniu lui Trump de platformele ortodoximii naționaliste din România. Noua internațională naționalistă, falsificată o dată în plus prin asimilarea recentă a internaționalismului capitalist, refuză în continuare persoana, luptînd în numele purității etnice împotriva paradisului neomarxist oferit de noua internațională neo-marxistă, care promite deschiderea unui cer nou și a unui pămînt nou oamenilor noi produși prin noile identități de gen.