Lumea pierdută este lumea care a pierdut lumea lui Dumnezeu. Lumea pierdută este lumea omului pierdut. Omul s-a pierdut pe sine și a pierdut lumea lui Dumnezeu atunci cînd s-a convins că lumea făcută de Dumnezeu este făcută doar pentru om și că doar omul o merită în virtutea calităților lui. Lumea pierdută este lumea care s-a pierdut pe sine chiar în clipa în care era convinsă că în felul acesta nu face decît să se salveze. Lumea pierdută este o lume umanistă, adică o lume care își închipuie că semnele prăbușirii, uitării, nebuniei și morții sunt tot atîtea semne promițătoare ale unui viitor de aur.
Pierzînd lumea lui Dumnezeu, omul a pierdut lumea cu totul. Lumea pierdută nu este o lume stabilă, ci o lume care se desface chiar în timp ce este construită. În dorința de a avea o lume a lui, omul pierdut crede că poate avea o lume doar a lui, iar această convingere îl împiedică cu atît mai mult să întemeieze o lume reală, durabilă. Lumea omului pierdut este o lume de vis care se destramă la prima rază a realității. Căci lumea pierdută nu este izolată de lumea lui Dumnezeu, ci se formează și se dizolvă în chiar lumea lui Dumnezeu. Irealul nu poate exista decît în hotarele realității. Nu putem ieși din realitate; pierdem realitatea nu prin ieșirea din ea, ci prin respingerea sau ignorarea ei.
După cum putem
vedea însă chiar în societatea românească de cel puțin două decenii, departe de
a duce la pacea universală, convingerea că lumea există pentru mine, că este de
drept a mea și doar a mea, iar eu nu trebuie decît să învăț să mă folosesc de opiniile
dominante ale zilei în modul cel mai sincer și mai onest cu putință, duce de
fapt la o pulverizare rapidă a noțiunii de lume și, prin urmare, la sporirea
sentimentului general de nesiguranță. Fiecare individ care pierde lumea este
redus la statutul dublu de vînat și vînător. Nivelul sporit de agresivitate pe
care îl putem constata în aglomerările urbane de astăzi nu este determinat de
mitocănie, ci de teamă. Omul inuman sau antiuman (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/11/despre-omul-uman-inuman-anti-uman-si.html)
nu te îmbrîncește pentru că este prost crescut, ci pentru că într-o lume
pierdută îți simți viața în pericol. Într-o lume pierdută fiecare om este singur,
deci un potențial dușman pentru fiecare om singur. Omul care trăiește în lumea lui
Dumnezeu interpretează greșit mesajul omului pierdut ca un avertisment de tipul
„nu-mi sta-n drum!”. În realitate, omul pierdut vrea să spună „nu mă ucide!”
Instabilitatea lui emoțională și psihică este determinată de dificultatea de a
intui natura de vînat sau de vînător a celui din fața sa. De aceea, omul
pierdut este constrîns să-i îmbrîncească ori cel puțin să-i ignore (eliminîndu-i mintal) pe toți cei pe care-i întîlnește, intruși periculoși în lumea care-i aparține de drept,
exprimîndu-și în felul acesta obligația de a-i ucide simbolic pentru că doar în
felul acesta se poate rămîne în viață într-o lume pierdută. În definitiv, aceasta
este morala din Lord of the Flies:
naufragiul copiilor reprezintă pierderea lumii, iar Jack a fost primul care a înțeles că pierderea
lumii este deopotrivă condiția și șansa întemeierii lumii pierdute. Cei care i s-au adăugat au făcut-o doar pentru a rămîne în viață.
Este greu de spus în ce măsură acest război universal al fiecărui om împotriva tuturor reprezintă o eroare a arhitecților lumii pierdute sau dacă el a fost gîndit și permis de umaniști tocmai pentru a face din lumea pierdută singura soluție la disperarea produsă de pierderea lumii. Impresia mea este că proiectul umanist continuă să fie oferit ca un remediu nu în ciuda dezastrului psihologic și social produs, ci tocmai în virtutea acestui dezastru. Această impresie este susținută de faptul că principala cauză a alienării omului de astăzi, și anume pierderea lumii, continuă să fie ignorată în timp ce doar patologiile produse de această alienare sunt recunoscute, discutate și analizate public. Această cauză este ignorată inclusiv în mediul creștin, semn al unei pierderi totale a discernămîntului în rîndul credincioșilor, care face posibilă încercarea de a întemeia o lume pierdută în interiorul Bisericii însăși în timp ce speranțele legate de reușita întreprinderii sunt aprinse și susținute chiar de liderii creștini.
Mi se pare revelatoare în această privință activitatea dlui Virgiliu Gheorghe de conștientizare a publicului cu privire la diversele afecțiuni psihice și mintale sau maladii spirituale produse de actuala cultură globală a morții [1]. Personal, nu mă deranjează posibilitatea ca dl Virgiliu Gheorghe să se folosească de bolile și spaimele omului de astăzi doar pentru a-și asigura succesul la viitoarele alegeri parlamentare, unde candidează pentru funcția de senator de Suceava din partea partidului AUR, după cum mi s-a părut de înțeles și faptul că am aflat de-abia recent, mai precis de-abia după ce și-a anunțat candidatura, că numele său întreg include particula Vlăescu. Nu mă interesează nici în ce măsură omul a speculat omofonia dintre numele său și cel al scriitorului Virgil Gheorghiu pentru a-și asigura un plus de prestigiu și autoritate în mediul ortodox. Poate că astfel de presupuneri sunt pe cît de nedrepte, pe atît de absurde și artificiale, deși mi se pare că se poate vorbi în schimb cu îndreptățire despre o anumită lipsă de onestitate în discursul cuiva care pretinde că este pregătit să se sacrifice pentru binele românilor și al României printr-un umilitor mandat de senator, purtînd strivitoarea cruce de parlamentar pentru cel puțin următorii patru ani. Ce mi se pare grav însă este brutalitatea cu care românii sunt amenințați, somați efectiv să voteze cu AUR și Simion, identitatea românească și cea creștină fiind nu doar decise, ci verificate, confirmate și condiționate de votul pentru AUR:
„Cei care vor vota cu alte partide decît cu AUR trebuie să știe că vor vota cu aceia care vor pune bazele acestei legi. Această lege așteaptă, este în sertar … aceasta înseamnă o nouă lovitură dată familiei” (https://www.activenews.ro/opinii/Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-discursuri-explozive-la-Suceava-si-in-Senatul-Romaniei-Numai-AUR-si-George-Simion-vor-putea-apara-casatoria-normala.-Cine-nu-voteaza-cu-AUR-voteaza-pentru-cei-care-vor-promulga-maine-casatoriile-homosexualilor-VIDEO-193323).
Dl Vlăescu (aka Virgiliu Gheorghe) vorbește în cadrul aceleiași intervenții din Parlament despre ușurința cu care românii se lasă corupți, explicînd corect această slăbiciune prin criza de identitate. Dar șantajul moral (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/11/politica-si-adevarul.html) la care îi expune pe români discursul de tip AUR (și anume, dacă nu votezi AUR înseamnă că ești de partea globaliștilor, ateilor și neomarxiștilor, ești deci anti-român, anti-familie și anti-creștin) nu face decît să speculeze această slăbiciune și să genereze o nouă formă de corupție și noi forme de nebunie, prin care indivizii ajung să-și închipuie că au dobîndit o identitate etnică, națională și religioasă doar pentru că susțin un partid și pe liderii lui care au descoperit oportunitatea refacerii lumii pierdute în condițiile pierderii lumii.
Un psihopat din
filmul Con Air, Garland Greene, „Mutilatorul
din Marietta” (interpretat de Steve Buscemi), renunță brusc la gîndurile
criminale din clipa în care intonează împreună cu o fetiță cîntecul „He’s Got
the Whole World in His Hands” (https://www.youtube.com/watch?v=UFFJhO90VN8).
Poate pentru că a înțeles că nu există doar această lume pierdută, în care
ucizi sau ești ucis, în care nu poți să nu ajungi bolnav de o boală fără
vindecare („There is no medicine for what I have”, îi mărturisește el fetiței),
ci că această lume pierdută nu poate înlocui lumea lui Dumnezeu, oricît de bine
ar reuși omul pierdut să se convingă de faptul că are lumea întreagă în mîinile
lui. De fiecare dată cînd o face, indiferent că numește această lume societatea
deschisă, noua ordine mondială, MAGA sau România neamului absolut nu reușește decît
să piardă lumea și să se piardă pe sine, înstrăindu-se tot mai mult de lumea
lui Dumnezeu, închipuindu-și că a devenit normal doar pentru că există un număr
mare de oameni care suferă de aceeași boală. Stăpîniți fie de delirul milenarist-secularist, fie de replica lui milenarist-creștină, ajungem să credem cu ușurință că pentru a ne face bine nu trebuie decît să ne luăm lumea înapoi.
Notă:
— https://basilica.ro/protoieria-moinesti-a-organizat-o-conferinta-despre-adictia-digitala/.