Nu cred că dl Virgiliu Gheorghe Vlăescu se referă la sacrificiu în sens creștin atunci vorbește despre lucrurile pe care le pot pierde cei care încearcă să facă ceva bun:
„Eu cred că trebuie căutați și aleși oamenii care iubesc adevărul și primesc să se jertfească pentru adevăr. Știți că aici trebuie să și jertfești ceva. În tot ce faci bun în viață, trebuie să ai dispoziția să jertfești ceva. Dacă ei nu jertfesc o poziție, și pînă la urmă nu știi… că Dumnezeu este de partea ta, dar tu pleci de la premisa că îți va fi foarte rău. Și poate să îți fie rău, dar trebuie să-ți asumi acest lucru, pentru că ești un reprezentant pînă la urmă.” (https://www.youtube.com/watch?v=nKCeaITNbm8 de la min. 20:50).
Invocarea sacrificiului, surprinzătoare pentru cineva care candidează cu șanse reale pentru funcția de senator, revine în finalul dialogului: „Nu este important [ca alegătorii] să mă voteze pe mine, ci pe cei care iubesc adevărul și primesc să sacrifice ceva pentru adevărul pe care îl iubesc. Și, pînă la urmă, Dumnezeu este adevărul” (de la min. 45:50).
Aș fi avut mai multă încredere în declarațiile dlui Virgiliu Gheorghe dacă ar fi candidat ca independent și cred că nu sunt singurul care consideră că și-a pierdut credibilitatea candidînd din partea AUR. În plus, dincolo de faptul că odată cu dl Virgiliu Gheorghe este compromisă și zona apologetică ortodoxă, care era și așa destul de fragilă, mai grav este că flirtul actual dintre AUR și clerul ortodox confirmă reflexul politic prost al ierarhiei ortodoxe din ultima sută de ani, începînd cu simpatia manifestată de clerul ortodox pentru legionarism în perioada interbelică pînă la susținerea acordată neoliberalismului în perioada postcomunistă. La rădăcina acestei pendulări a ierarhiei ortodoxe între opțiuni politice nu doar extreme între ele, dar opuse deopotrivă creștinismului, se află o necunoaștere, un refuz sau o înțelegere greșită a naturii persoanei așa cum apare ea în descrierea teologiei patristice și neopatristice.
În afara de asta, mi se pare necinstită nu atît promisiunea organizării unui nou referendum pentru familie, ci mai ales condiționarea lui de votul pentru AUR. În primul rînd, dacă referendumul din 2018 a eșuat pentru că a fost asociat cu Dragnea, este greu de crezut că va trece un nou referendum asociat de această dată cu Simion. Asta probabil că o știu și cei de la AUR. În realitate, un nou referendum pentru familie funcționează doar ca o momeală, fapt care ține în mod direct de natura unei situații în care ne vorbesc despre adevăr, Dumnezeu și jertfă tocmai oamenii care au intenții electorale evidente. Conform acestei scheme, care seamănă cu un șantaj emoțional în context electoral, promisiunea unui nou referendum pentru familie ar aduce partidului AUR voturile celor care nu au votat pentru familie în 2018 pentru că s-au lăsat prostiți de propaganda anti-PSD și anti-creștină. Prin urmare, au acum toate motivele să se lase prostiți de propaganda pro-creștină care este, deloc întîmplător, pro-AUR. În plus, votînd AUR ca o compensație pentru votul refuzat familiei în 2018, alegătorii sunt lăsați să creadă că-și vor spăla și păcatul lașității demonstrată cu șase ani în urmă. Deși în 2018 majoritatea românilor i-a refuzat familiei votul ca nu cumva acesta să ajungă la Dragnea și PSD, în 2024 li se cere votul pentru Simion și AUR în ideea că doar așa votul cetățenilor va putea ajunge la familie. Și pentru că românii au ajuns să-și închipuie că inteligența este principala lor calitate, se pregătesc să și-o demonstreze încă o dată din plin, la fel ca în 2018, dar în sens invers.
Dl Virgiliu Gheorghe declară că își asumă sacrificiul implicat de intrarea în politică. Problema este că în politică nu renunți niciodată la lucrurile la care ai fi tu dispus să renunți, ci în primul rînd la lucrurile la care politica îți cere să renunți. Iar adevărul este cel dintîi sacrificat dintre aceste lucruri, după cum o știm din scena întîlnirii dintre Pilat și Iisus Hristos.