În timp ce întreaga atenție a specialiștilor în drept constituțional și politică este orientată asupra măsurii în care fenomenul Georgescu afectează stabilitatea instituțională și mintală a României, puțini sunt cei care par preocupați de posibilitatea ca acest fenomen să influențeze, poate ireversibil, modul de a gîndi al românilor. Sociologii vieții cotidiene (o ramură a sociologiei reprezentantă atît de sociologi de stînga precum Erving Goffman, Pierre Bourdieu sau Henri Lefebvre, precum și de sociologi conservatori precum Durkheim, Tocqueville sau Christopher Lasch) ar găsi semnificative anumite reacții tot mai răspîndite în rîndul populației, reacții legate direct sau indirect de fenomenul Georgescu. Astfel, în cadrul segmentului educat, se poate întîlni tot mai des o nouă formulă de amenințare adresată de părinți propriilor copii: „Dacă nu ești cuminte, te ia Georgescu!”. De asemenea, cînd își pierd cumpătul, adulții din această zonă socială se insultă reciproc prin înjurătura supremă: „Lovi-te-ar fenomenul Georgescu!”
Nici românii needucați nu au rămas imuni la acest fenomen. De pildă, un angrosist este ferm convins că soția lui de fapt nu l-a înșelat, fugind cu o altă femeie, așa cum știu în mod eronat rudele și prietenii comuni, ci că a fost răpită de extratereștri. „Dar mie nu au ce să-mi facă”, declară omul sigur pe sine. „Pe ea au putut s-o ia, pentru că era proastă și nu voia să bea apă pură, așa cum beau eu. Da, exact, Apa Georgescu, aia care curge acum și la robinet, direct din venele și arterele cosmice!”
Probabil că și meteorologii, sensibili la fenomene în general, sunt influențați de fenomenul Georgescu și acordă mai multă atenție apei și aerului decît înainte. Însă, după cum am spus, aici nu mă interesează în primul rînd efectele acestui fenomen asupra instituțiilor sau asupra unor categorii profesionale, ci mai ales schimbările produse de fenomenul Georgescu în mentalitatea indivizilor. Astfel, merită notat modul nou în care oamenii încep să vorbească despre starea vremii, precum în observația făcută chiar în dimineața asta, brusc și cu glas tare de un simplu trecător în timp ce se apropia de stația de metrou: „Plouă. Ploaia este ceva care nu este negociabil. Ploaia este darul poporului român pentru toți oamenii, pentru întreaga planetă, pentru Univers. Toți cei atinși de ploaia sacră vor învia.” Auzindu-l, cei mai mulți dintre cei din jur și-au ridicat recunoscători fețele către ploaia vie și au început să vibreze puternic, ignorînd cablul electric neizolat pe care călcaseră din neatenție.