BOR tocmai a
canonizat recent o serie de credincioși pedepsiți brutal de autoritățile
comuniste pentru poziția lor anticomunistă. Dintre aceștia, unii dintre ei au
fost anticomuniști din credință creștină, alții dintr-o credință amestecată cu cea legionară.
Întrebată despre această problemă, Patriarhia a oferit două răspunsuri
clarificatoare, și anume răspunsul standard nr. 1: „cine suntem noi ca să
judecăm?” și răspunsul standard nr. 2: „Doar Dumnezeu cunoaște inima omului”.
Pentru a încheia discuția, Patriarhia și-a declarat dreptul de a canoniza pe
cine-i convine, sfătuindu-i pe cei de altă orientare religioasă să procedeze la
fel. Mesajul subînțeles al ierarhiei ortodoxe este că fiecare are dreptul să se roagă la cine și la ce-i place în
dormitorul propriu sau al apropiaților, cîtă vreme are inima curată și este vorba despre dormitoare ortodoxe.
Răspunsul reprezentanților BOR a fost evident satisfăcător pentru instituțiile însărcinate cu siguranța statului, care au înțeles că dormitoarele ortodoxe se află în afara jurisdicției lor, fiind sub protecția autorității clerului ortodox. De vreme ce este în sfîrșit limpede acum că BOR nu are absolut nicio legătură cu legionarismul, urmează ca agenții serviciilor de siguranță să afle informațiile sigure despre cultul Mișcării Legionare de la aurolaci, despre care se știe că au o receptivitate aparte pentru fenomene neobișnuite datorită substanțelor pe care le inhalează. Iată cum ar arăta un astfel de dialog:
Agentul: — Ia zi, ai văzut niște legionari pe-aici?
Aurolacul: — Bă, parcă a trecut unii… Lasă-mă să mai trag o dată, ca să-mi amintesc mai bine. Îți spun imediat toate alea. Gata, hai că și-a făcut efectu’. Ce cap de șopîrlă ai, he-he! Ce vrei de la mine, bă, șopîrlă?
Agentul: — Ce știi despre Georgescu?
Aurolacul: — Păi, n-a jucat bă, la voi? A luat Gheata de Aur, șmecher băiatu’!
Agentul: — Interesant... Ești sigur? Și ce-a făcut cu ea?
Etc, etc.