Ideea seculară de progres reprezintă o alternativă la noțiunea creștină de creștere sau de asemănare cu Dumnezeu. Procesul de auto-depășire presupus de progres nu este posibil decît în măsura în care, în mod actual sau potențial, există un tip uman superior către care ne îndreaptă legile progresului. Se poate observa aici că dacă noile generații reprezintă o apropiere de această umanitate superioară, atunci poate că termenul „progres” ar trebui numit altfel, și anume în termeni negativi. Deși pare îndreptățită, observația nu este cu toate acestea justă. Progresul își merită numele în măsura în care nu se realizează în primul rînd „către”, ci mai degrabă „față de”, ca o „îndepărtare de” care ar asigura ulterior și de la sine apropierea de ceea ce nu devine, ci apare în mod evident ca superior odată cu această îndepărtare. Simpla îndepărtare de un ideal fals, precum cel determinat de unirea cu Dumnezeu și asemănarea cu El, reprezintă condiția necesară a progresului, care nu ne conduce la un stadiu mai înalt de umanitate, ci asigură această umanitate, superioară deja în ea însăși, prin simpla realizare a asemănării cu noi înșine.
Avînd în vederea vîrsta fragedă pe care o avea Osip Mandelștam atunci cînd a izbucnit în plîns la auzul cuvîntului „progres” [1], aș spune că reacția lui a fost spontană, dar nu și naturală, ci inspirată, mai precis a fost un plîns de tip profetic. Pentru că ideea de progres contrazice în mod direct revelația, anulează eshatologia și oferă o alternativă la epektasis, la creșterea nesfîrșită în asemănarea cu Dumnezeu, pe care o înlocuiește cu creșterea nesfîrșită în noi înșine prin asemănarea cu un sine care nu ar putea oferi o astfel de posibilitate decît în măsura în care ar fi deja desăvîrșit.
Notă:
[1] „Mandelştam […] povestea că, auzind pentru prima dată cuvîntul «progres» la vîrsta de cinci ani, a izbucnit în plîns, presimțind ceva rău.” N. Mandelştam, Speranţă abandonată, Polirom, 2005, p. 251. Am discutat episodul la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/10/despre-crestere-si-evolutie.html; la vremea respectivă, Vladimir Tismăneanu folosea ideea de progres și menționa reacția lui Mandelștam pentru a pune în discuție ideea de sens al istoriei, subminînd astfel posibilitatea unei teleologii creștine: https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/07/istorie-si-libertate.html).