Deși creștinismul este singura religie care putea să schimbe totul, inclusiv celelalte religii, el a devenit singura religie care s-a schimbat. Evident, singurul lucru care putea schimba totul nu se putea schimba decît într-un mod înspăimîntător, astfel încît creștinismul a ajuns inferior pînă și lucrurilor pe care trebuia să le schimbe, ajungînd astfel pe măsura oamenilor care vor să schimbe totul în afară de ei înșiși – pînă cînd totul va fi ca ei iar ei vor fi în totul și ei vor fi totul. Într-adevăr, de vreme ce suntem nemuritori ca oameni și, ca români, facem parte în plus din neamul românesc absolut, de ce am mai avea nevoie de înviere sau de Dumnezeu?
Hristos nu a spus nimic despre necredincioșii care-i prigoneau pe credincioși. A vorbit în schimb despre credincioșii care vor suferi în virtutea credinței lor, pe care i-a numit fericiți. E puțin probabil că avea în minte fericirea trăită de creștinii de astăzi de fiecare dată cînd își rănesc adversarii. A spus însă ceva important despre credincioșii care-i stricau Biserica: „Nu este, oare, scris: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile»? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tîlhari.” (Marcu 11, 17) A demola Casa lui Dumnezeu, cum făceau comuniștii sau a-i da o altă destinație, cum fac capitaliștii este un lucru mult mai puțin grav decît a schimba sensul rugăciunii, cum fac creștinii de astăzi.
Adepții altor religii se roagă pentru salvarea celor care le împărtășesc credința; chiar și credincioșii în societatea deschisă se roagă pentru salvarea societății civile. Umaniștii se roagă pentru salvarea umanității și a oamenilor, cel puțin a celor educați. În schimb, creștinul de astăzi se roagă doar pentru sine și, cel mult, pentru ai lui, începînd cu animalul de companie. Nu este curios că deși aude la fiecare liturghie îndemnul repetat „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!”, creștinul ortodox din România a ajuns să vadă în credința ortodoxă o formă de dezvoltare și asigurare personală în caz de probleme?
De fiecare dată cînd furăm, stricăm sau ascundem sensul rugăciunii (de pildă atunci cînd din „casă pentru toate neamurile” transformăm Casa Lui în casa exclusivă a neamului absolut), facem din Casa lui Dumnezeu lui Dumnezeu o peșteră de tîlhari și din Dumnezeu un tîlhar absolut, care le va refuza altora sau chiar va lua de la alții doar pentru a ne împlini cererile noastre.