Naționaliștii mistici din România sunt cel puțin tot atît de duplicitari și de lipsiți de scrupule precum progresiștii. Diferența este că progresiștii fac din minciună, dispreț, deformare și crimă un drept al omului (se subînțelege al omului progresist, întrucît oricine nu împărtășește viziunea progresistă se află pe o treaptă inferioară, sub-umană a evoluției), în timp ce pentru orto-naționaliști acestea ar trebui să fie rezervate lui Dumnezeu și oamenilor Lui, absoluți și nemuritori.
Deși tabăra ortodoxiei naționaliste nu-și poate satisface în spațiul public decît parțial dreptul de a falsifica realitatea și de a-i pedepsi pe cei care o falsifică după alte canoane decît cele ale noii ortodoxii, această neputință nu generează în zona naționalismului mistic frustrări la fel de mari precum cele încercate de progresiști, nemulțumiți că nu pot transforma întreaga societate peste noapte. Și cu toate că liderii naționalismului mistic nu pot acționa deocamdată decît în cadrul ortodoxiei românești (inclusiv, probabil, și în instituțiile de învățămînt public sau privat administrate de BOR) și în cuiburile din online, ei se mulțumesc deocamdată cu acest mediu destul de confortabil (cu atît mai mult cu cît există de-a lungul fiecărui an momente precise, precum marile sărbători creștine, cînd BOR poate inunda, chiar dacă în mod controlat, spațiul public), care permite mai mult întreținerea și doar într-o măsură mai mică răspîndirea naționalismului mistic. Probabil că liderii acestei mișcări nici nu-și propun mai mult, însă logica revoluționară funcționează diferit în cazul taberei progresiste, pentru care transformarea societății trebuie să fie în acord cu mersul istoriei. Presiunea tot mai mare cauzată de decalajul evident între România și țările din UE unde revoluția a învins cu decenii în urmă îi poate determina pe progresiștii români să acționeze tot mai inadecvat, situație așteptată și dorită de naționaliștii mistici, pregătiți să întîmpine orice abuz printr-o atitudine aparent creștină, întemeiată însă pe o interpretare a creștinismului inspirată de mistica sîngelui și a revolverului, ca să parafrazez titlul unei cărți de o tot mai mare actualitate.