Bula este atrăgătoare nu doar prin rolul protector oferit prin izolarea de realitate, ci mai ales prin promisiunea ei de dezvoltare personală și prin recunoașterea calităților noastre speciale (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2025/11/un-viitor-special.html). Bula este sfîntă pentru că este salvatoare, atît în cazul segmentului secular, cît și în cel religios propriu-zis, caracterul ei mistic fiind demonstrat de scopul regăsirii unei realități unificate prin asumarea unui stil de viață care imită, într-un mod distorsionat pînă la parodie, structura formală a celor trei trepte ale creșterii spirituale menționate în subtitlul ediției Stăniloae a Filocaliei, și anume curățirea, luminarea și desăvîrșirea.
În cazul lucrătorilor bulei, curățirea se realizează în primul rînd prin lepădarea de tot ce este străin de bula propriei. În al doilea rînd, prin cultivarea gîndurilor și energiilor pozitive generate de recunoștința față de bula proprie și, în al treilea rînd, prin războiul nevăzut dus împotriva celor din afara ei. În acest stadiu, cei din afara bulei sunt proști, cei dinăuntru deștepți.
Luminarea se manifestă pe măsura regăsirii de sine în bulă, prin descoperirea unei familiarități lăuntrice cu lumea bulei. A trăi în bulă devine o sursă de bucurie și de echilibru. Deși în mod normal acest stadiu ar trebui să genereze o stare de pace, adversitatea față de ce este exterior este la apogeu. Bula capătă tot mai mult sens în timp ce tot ce îi este exterior, adică realitatea sau alte bule, devine tot mai absurd. În acest stadiu, locatarii bulei devin înțelepți, cei din afara ei absurzi, iar realitatea este percepută ca o capcană mortală.
Desăvîrșirea este atinsă atunci cînd membrul bulei trece de la regăsirea de sine în bulă la identificare cu bula și a bulei cu realitatea. Bula nu mai este doar un loc de refugiu în fața unei realități ostile prin complexitatea ei, ci realitatea însăși. Orice ar putea să existe în afara bulei, a devenit neînsemnat și total inofensiv.