România nouă

 

România a devenit în sfîrșit modernă, în sensul în care a fost eliberată integral de trecut. Acesta a fost deja izolat și conservat în acord cu regulile sanitare stricte ale societății deschise. Clasele superioare nu mai sunt ostile trecutului iar cele inferioare nu se mai simt vinovate pentru că-i mai poartă încă stigmatele. Pentru că a fost eliminat cu succes, trecutul poate fi acum folosit fără riscuri chiar și fără echipament de protecție. Adevărații eliberatori nu au fost nici rușii, nici americanii, ci intelectualii publici de dreapta, conservatori fără voie, pe care nu i-a așteptat nimeni și pe care i-a uitat toată lumea.

Dacă pînă în urmă cu doar cîțiva ani, parvenitul material și cel intelectual încă mai aveau ceva vechi în ei, astăzi pînă și cel lovit în plin de valul noutății îi este recunoscător din neantul istoriei în care a fost afundat. Noul îmbogățit, noul intelectual și noul paria, toți acești „les nouveaux riches” își aleg în scurt timp reprezentantul.    

 

Gîndul de zi (237)

 

Hristos nu pleacă din biserici; bisericile pleacă din Hristos. 

 

România triumfătoare

 

Triumful este rezervat veșniciei doar acolo unde nu există o alegere divină. Avînd conștiința acestei alegeri, românii reușesc să elimine spontan posibilitatea ca ceva să împiedice triumful pe care, dintre toate popoarele lumii, ei sunt cei mai îndreptățiți să-l aștepte. De cînd veșnicia nu mai are un sat în care să se nască, românii se nasc ei direct în veșnicie, ceea ce le asigură biruința în toate împrejurările istorice.

Așa se explică de ce, pentru prima dată din 1990 încoace, românii vor triumfa indiferent de cîștigătorul alegerilor prezidențiale de luna viitoare. Se vor putea bucura de respectul cuiva care-și amenința o colegă că o agresează sexual și pe adversari că ar merita jupuiți de vii. Sau vor putea merge înainte conduși de un om hotărît să nu schimbe direcția, chiar dacă înainte nu este decît o prăpastie. Sau vor avea un președinte onest, pe măsura unei populații oneste, care nu are nimic să-și reproșeze decît, poate, prea multă onestitate.