Dacă anticomunismul este condiția sfințeniei în noua BOR, atunci de ce doar ceata legionară se bucură de recunoașterea publică a sfințeniei și nu și celelalte categorii prigonite de comuniști, precum homosexualii și femeile însărcinate care au recurs la avort între 1966 și 1989?
Sunt cei 40 de mucenici din Sevastia sfinți antiromani? Este Sfîntul Apostol Ștefan un sfînt anti-iudeu? Sunt Sfinții Brâncoveni sfinți antiotomani? Este creștinismul altceva decît viața în sfințenia lui Dumnezeu? Da, însă numai în noua BOR. O confirmă și absența părintelui Constantin Galeriu din lotul sfinților canonizați recent: în ciuda faptului că a avut mult de suferit din cauza comunismului, el nu a putut fi canonizat deoarece i-au lipsit atît credința legionară a unora dintre cei canonizați recent, cît și puterea zborului magic de care alții, precum Arsenie Boca, poate că au cam abuzat uneori. Părintele Galeriu a fost doar un „predicator talentat” (nu și inspirat), „tainic și discret în vremea dictaturii” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/mesaje-si-cuvantari/parintele-profesor-constantin-galeriu-marturisitor-jertfelnic-al-evangheliei-si-al-idealurilor-poporului-roman-138945.html). Nu a fost deci un revoluționar și nici măcar un făcător de minuni sau un ghicitor în stele, prin urmare nu este reprezentativ pentru noua ortodoxie din România.
Absența numelui părintelui Constantin Galeriu din lista de canonizări este infinit mai semnificativă decît includerea unor misionari ai religiei românismului, cu sau fără atașamente legionare. Ocolirea lui sugerează nu doar că nu poate fi valorificat în sensul noii ortodoxii revoluționare, ci și că descoperirea sa reprezintă o amenințare pentru noua ortodoxie, credincioșii riscînd să descopere creștinismul tradițional și astfel să-și piardă credința în neamul absolut.